Stare

Starea omului in asteptare
Se numeste nerabdare.
Starea celui care are
Se numeste adunare.
Starea omului hain
Se numeste mult venin,
Picurat cu ..picatura
Ochilor si sufletului, ura
Peste rani si suferinta,
Peste intreaga si-omeneasca fiinta.
Starea omului ce cere,
Liniste si nu durere,
Se numeste armonie,
Intre vreau si pot,
Se stie !
Cautare de prin cotloane.....

Sa dezvolte armonie
Printre vreau si pot se stie.
Starea omului nebun de dor
S-o numesc nu mi-e usor
Clocotind ca un vulcan
Stare si durere-n van.
Starea omului duios, dragastos
E ca inima ce stie, se-amageste,
Se framanta, doarme pe-apucate, canta.
O traire ca si asta,
Zau ca vezi in ea napasta!
Starea omului cuminte
E ca: si sau poate, nu-mi aduc aminte,
N-as dori-o chiar acum
Mie imi clocotesc in minte
Simtaminte de taifun.                                                            desen de Emil Sima
                                                             

Nu conteaza !

                                   Nimeni nu este perfect !
      Nu am corp de fotomodel,
      Nu am vocea maiastra,
      Nu pot deschide spre cunoastere
      Fereastra dupa fereastra.                       
      Dar sunt eu si pot sa sper.........
       
      Atunci cand norul apare,
      Eu il vad cu o forma de pasare
      Cu aripi deschise spre soare.
      Si aud cum canta minunat un greier,
       O ora, un minut, o secunda,
       Nu mai conteaza cat timp
       Ai vazut si tu ca asa sunt,
       Nu conteaza ca acum mi-e mai greu,
       Norul are forma si se indeparteaza.
       Sper, speri, speram, sperante,
       Aripi imense, necuprinse spre vise,
       Porti deschise spre lumi interzise
       Si nu mai sunt doar floarea trecatoare,
       Ziua e minunata, mult soare.
       Nu conteaza ca nu sunt fotomodel,
       Sunt frumoasa pe dinauntru,
       Pot mereu sa sper
       Ca atunci cand fac totul din suflet,
       Scriu, dansez sau cant
       Tu poti sa ma vezi asa cum sunt.
       O ora, un minut, o secunda
       Nici nu mai conteza cat,
       Daca norul se indeparteaza,
       Dupa el un soare bland si cald lumineaza,
       Sunt eu, sunt o fata normala
       Doar asta conteaza,
                    Sunt reala !
                                                                                       

Drumul

Pe cararea aceea pasesti usor, ca adierea unei soapte
Pe drumul pietruit pasesti apasat.
Pe poteca unui ideal, temator
Pe aleea casei gandurilor, zbori cu speranta
Ca vei gasi usa deschisa.
Si vei zice “am sosit acasa !”
Dorule, dor.
Din toate alege tu si te va indruma o dorinta,
Ce apare cu o sfasiere de dor
Dar intai de toate pune un semn intr-o carte
Spune ca sti de ce ai plecat,
Ajungi la destinatie,
Mai incet sau mai greu, apasat.
Tot asa de pornit cum te-as vrea eu,
Ca atunci cand sperai ca infloreste un mar
Semn de belsug,
Si ai vazut ca se poate.
Cand cautai raspuns la-intrebari, in noapte
Si visai la casa si pomul cu rod
Cand alungai nelinistea
Ce facea rau, cat te doare….
Plecau ganduri multe, calatoare
Ce nu mai vroiau sa stea sa asculte
De nimic, ravasite de dor.
Pe drumul vietii de esti temator
Nu sti nici ce vrei, nici ce cauti
Vrei ca totul sa-ti fie usor
Nu poti astepta intr-una minuni
Fa tu primul pas si-apoi nu conteaza cum
Va urma pasul doi.
Fi curajos, si pornit
Asa cum am fost noi.

poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica.wordpress.com

                            

Nisipuri miscatoare

De multe ori in viata, nu sti ce te asteapta
Si te avanti ca poti, ca sti sau vrei sa faci
Te crezi capabil, norocos si nu mai taci
Tot spui la unii, altii, povestea ta.
Pamantul asta e nesigur si-n miscare
Pasesti tu fara frica, pe nisipuri miscatoare…
Nu sti cand vine timpul sa te-afunzi in el
Daca ma-ntrebi pe mine ?
Nu e un mister, iti spun…
Usor te-afunzi cand nu ai langa tine
Pe cineva sa te ajute-atunci
Cand tie nu ti-e bine,
Cand ai pasit cu stangul mai in fata
Ca ai gresit putin, viata nu mai e viata
Un sir de lucruri bune, rele, aduni
Nu poti spera mereu
Ca tot apar minuni.
Ca doar esti om si ca se stie
Un sport devine raul.
Nu ti se-ntampla numai tie,
Pamantul pe care calci de-i miscator
Se face-asa ca esti un visator,
Ce ai sperat ca lumea e mai buna,
Ca va iesi soarele mereu dupa furtuna.
Sa vezi mai bine doar de-al tau din casa
Gura lumii, e dura…
Lasa, lasa…ca tot mai judeca !
Niciodata nu-i va fi destul.
Tot ce in viata speri, frumosul vis n-are hotar
Zambeste-i puiului de langa tine
Lumea, esecul, morile de vant
Tot ce dezbina, nu le tine aproape
Pe cuvant!
Nu le-asculta
Ca atunci transforma ziua, noaptea
Si iar pasesti nisipuri miscatoare
Ti-am spus-o iar ! Sunt sigura ca doare……doare !
                                   poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica.wordpress.com

Ganduri

             Ca purtate de vant sunt dorurile, gandurile mele,
             Ca purtate de vant trec in graba stolurile
             Amintirilor si zilelor mele
             Pribege si troienite de dor
             Umbrite de amagiri
             Cantate, fior si zbatere
             Cu zborul alaturi si trecator.
              Cautare si dorinta,
              Ca un imbold de necuprins in omeneasca fiinta
              Zbatere si framantare, izolare
              Cunoastere si dor
               Simbol de traire
              Cautare, ratacire, singuratate,
               Diferenta ca de la zi la noapte,
               Cand doresti ceva si nu sti ce,
              Cand te-agati de un dor
               Si acesta nu e.
               Cand ai ostenit si te doare
               Uimire, ratacire si splendoare.
               Cand un vis, devine dorinta
                Fiinta devine imaterial, necuprinsa
               Zborul prin lumi, plasmuire
               Gandire pura, gandire..
               Ca zburare de vant sunt dorurile, visele mele
               In zbor nemarginit spre stele
               Si cant cu cuvantul prieten,
                Dorul meu il seman
               Si astept vantul prielnic.               poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica pe wordpress                           

                                        desen de Emil Sima

Visul poate deveni realitate

         Frumoasa fata dansa si pe scena,
         Parea ca este o poveste,
         Punea suflet, patima si ca o zana
         Aparea cu aripi maestre.

         Pe ritmul si cu muzica ei dansau ei cu totii
         Si dintr-o data s-a asternut o liniste grava
         Amutise deodata ca asa vor sortii
         Cuminte sa stea si in banca ei sa sada.

        Era prima la scoala si in toate cele,
        De parca lumea cu asta ar fi avut treaba,
        Ce sa se aprinda lumini de stele ? Cunoastere...
        Incet, incet in banca ei fu pusa sa sada.

         Cu vocea ei facea sa se destepte constiinte,
         Pentru probleme gasea solutii,
         Cum nu se vroia sa se afle, sa se stie, prin definitie
         Fu pusa inapoi in banca ei, cuminte sa sada.

        Fata din poveste, e si acum in fiecare femeie
        Nu a fost cu voia cuiva cateodata,
        Se intampla sa cazi macar odata,
        Important e sa nu ramai acolo, in cadere.

        In suflet sti ca poti dansa, canta ca altadata
        Sau poti sa spui copiilor cate-o poveste
        Si nu conteaza ca esti prea scunda sau inalta
        Si nu ai avut sanse....Asta este !

        Dar se mai deschide cateodata o fereastra
        Sau usa larga o gasesti,
        Se intampla ceva minunat si reusesti
        Ca visul tau sa implinesti.

        Visul poate deveni realitate,
        Chiar daca ani si ani au trecut in tacere
        Te regasesti si prinzi putere,
        Prin lumi de vis si parca iar plutesti.

        Si iar o vad pe fata mea pe scena
        Cantand,dansand sau chiar facand minuni,
        Conteaza sa incerci deschizand
        Usa ce te tinea pe tine-n casa.
        Si de n-o faci deschide macar o fereastra
        Visul oricui poate deveni realitate,
        Pe scena vietii tu revino,
        Chiar daca este greu, nu te uita inapoi.
            

                

Poveste

   Cateodata se infiripa o poveste
  O vezi ca-ncepe, se intampla si chiar este
  Asa cum fac eu si spun mereu, a fost odata....
  Un neam imparatesc sau doar o simpla fata
   Povestea mea sau altui om ca mine,
  O spun mesaj, de la mine catre tine
  Si-as vrea ca pentru ora de poveste
  Sa redevii copil, sa crezi ca basmul asa este
  O lume minunata, iti zugravesc indata
  Copilul ce invata, poveste adevarata,
   Sa vezi padurea, zmeul si pe mos Ilie
   Ce imi era mester mare,
   Povesti, copilarie......
   Pe balaioara noastra, sau pe mititica
   Cu nume-asa frumos, de Ciresica,
   Povestile cand spun, sunt mama cea frumoasa
   Copiii mei o stiu, ca sunt aici acasa
   Si cant cu ei sau jocuri noi cand facem
   Copilaria asa este, poveste, ce incepe
   Cu a fost odata.
   Si-ai vrea sa fie fara de sfarsit,
   Poveste minunata !
                                                                               desen de Emil Sima   

Tabara

        Tabara mea draga

        Ce mult te-am asteptat,

        Atat de mult imi place

        Si fac totul cu drag.                                   Vreau sa prind aripi,

                                                                         Sa fiu un campion,

                                                                        Desi sunt mic acum,

                                                                         Un pui de om.
 

         Veseli suntem ca vom avea,

          Program de sport si recreere,

          Ne face sanatosi, ne da putere.

          Eu tenis vreau sa joc,

          Nu pot sta nici o clipa,

          La toate bun sa fiu

          Sa fac parte din echipa.

                                  Fi vesel, invata timpul sa petreci,

                                  Copilaria-i minunata.

                                  Tabara vesela

                                  De ce sa nu incerci...

                                  Aici o poveste si seri de basm te-asteapta.

                        Tabara draga, tabara minunata

                        Aici totul e placut, de neuitat.

                                                                                 Tabara draga, tabara draga

                                                                                 Ce mult te-am asteptat,

                                                                                 Suntem atat de veseli !

                                                                                 Aci e minunat.

                                Multe-am sa fac si cred ca pot

                                Sa joc tenis sau sa inot.

                                Intr-un caiac ma voi sui

                                Pe apa voi porni.

                Copilaria-i minunata

                Aici am intalnit, multa veselie, bucurii

                Sa pornim in aventura

                Pe bicicleta-n drumetii.

                Cand in seara instelata la foc vom povesti

                Copilaria-i minunata

                Cu noi in tabara cand vi.

                A noastra-i lumea toata

                Tabara ne-asteapta

                Alta ca ea n-am intalnit,

                As vrea sa fie fara de sfarsit. 

                       Tabara vesela de sport

          Tabara minunata, zile de voie buna ne asteapta

          Tabara draga, te asteptam cu drag sa vi

           Suntem acum atat de fericiti !

           Nu e asa copii ?

           Vom face sport, ne vom distra, nici o clipa nu vom sta.

           Sa stiti totul e pe bune, are un nume

           Tabara de sport si veselie. Se stie ?

           Cum nu se stie ce vom face aici?

           Vom fi mai buni, mai tari, ce mai, niste voinici.

       

           Uite la tenis ca sa joci de vrei, nu-i greu

            Cine mai vrea sa vina ? Am spus doar eu ?

           Cu toti vom juca, o clipa nu vom sta.

           Cu mare bucurie. Se stie !! Cum, nu se stie ?

            Nu e asa copii ?

            Sportul aduce bucurii, sanatate si arde calorii

            Ca se poate, ca facem totul cu un rost,

            Cum nu mai este nimeni somnoros ?

            Nici mofturos, nici lenes

            Sportul si multa bucurie. Se stie, 

            Asa e in tabara noastra !

            Se stie ? Cum nu se stie !!!?

            E mare veselie.

           

              Eu in caiac ma voi sui, pe apa voi porni

              Si-am sa inot si eu, mai mult ca un brotac

              Cu totii vom juca un meci, cu totii in drumetii vom colinda

              Natura ce frumoasa e, vom invata.

              Fotbal, volei, caiac…si chiar si calarie

              Of doamne ce ma fac ?

              Cine a zis ce ma fac ?! Si-i e frica de caiac

              Nimeni !  Asa e, se stie. E mare bucurie, veselie.

             

              

Tabara noastra minunata, noi toti mult te iubim

Aici vrem sa ramanem cu totii o dorim,

Sa nu mai treaca timpul, cum o stim

Tabara minunata, acasa nu plecam

Si de plecam acuma, noi tot mai revenim

Cu mare bucurie, in tabara noastra

De sport si veselie……Se stie ? Cine nu o stie ?

Nu e asa copii ?

Sportul, tabara aduc doar bucurii.

Pentru mine, pentru tine, pentru toti, pentru copii

Se stie ? Cum nu se stie ?

Tabara de sport facut cu drag si bucurie.

De ce ?

             Timpul se oprea in durerea omului cazut,
             Pamantul se razvratea in inclestarea clocotinda,
             Gandul pleca si uita sa-si intinda aripi, se prabusea la pamant,
             Singuratatea apasa dureroasa ca un cutit,
             Numai eu strigam, de ce, de ce, nu m-au mistuit si pe mine dorurile
             Ca m-au ars pana la piatra, neputintele
              De ce m-au lasat doar sa cant trist, insingurat si neavand pasarile
              Iuresului de cuvinte alaturi, prietene.
              De ce au zburat gurese, nu s-au asezat, cand le-am asternut ordonat
              De ce se involbureaza ca talazul inspumat
              Cand le-am spus clar cum sa-apara, cum sa stea asezat
              Ele tot sunt lava ce arde, vantul ce bate naprasnic
              Se ravratesc si lovesc pana doare, ca tristetea de moarte.
              De ce le-am lasat odata libere ? Trebuiau sa treaca, efemeride.
              Ale mele sunt ca si flacarile, dorul, gandurile
               Nu vor sa stea asezat, iar eu strig de ce, de ce, v-am lasat
               Acum pustiiti cararile lumii povestilor, cantecelor
               Nu lasati sa apara alb sau negru, e volbura
               Scriu si tot le spun sa stea asezat, ele sunt negura
               Peste suflet si minte, au zburat.
               De ce, de ce am strigat. De fapt nu s-a auzit nimic.
               Cuvintele in sufletul meu rasuna. In rest .............  bate vantul.
 
     desen de Emil Sima

Tabara

Copilul meu as vrea sa sti
Copilaria e timpul calatoriilor,
Prin lumi de vis si basm
Vacanta ce-o asteptam cu drag,
O tabara minunata, dorita si-asteptata.
Plimbari, prieteni si emotii
La focul de tabara cand povesteam,
Aflam atatea lucruri noi si neasteptate,
Nu ne pasa ca seara s-a transformat in noapte
Si-a pus pe cer covor de stele.
Istoriseam pe rand si se-ntampla ca si visam
Ca sunt aievea.                                                                                        
Copilaria cand eu alergam,
Si ma-ntreceam cu zborul,
Printre copaci eu colindam, calcand covorul de muschi,
Si-o raza jucausa cobora prin umbrisul din padure
M-antreceam cu oricine...
E povestea mea, a oricui, a ta copile
Sa sti ca poti sa fi chiar un erou
Ce poate afla ce stie si cat poate
Si acum e timpul sa incerci.
Eu stiu ca poti fi maine campion,
Nu-i greu sa faci asemeni unui pom,
Ce-acum a prins o radacina
Si cauta putere si lumina
Copilul meu in tabara de-altadata
Te-am tot purtat,
A ta e aproape si te-asteapta.


    Pentru ca am scris aceasta poezie, am gasit si o tabara minunata care sa ilustreze ceea ce as vrea sa faca copilul meu intr-o tabara. Este asezata intr-un cadru de vis si ofera conditii excelente de cazare, mancarea gustoasa si in afara de mesele principale, doua gustari zilnic.
     Copiii pot face sport in mod placut si recreativ. Volei, tenis, handbal, caiac si multe altele.
     Sportul este extrem de important in dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala a unui copil.
     Vreau sa ramana cu amintiri valoroase si de neuitat, sa se imprieteneasca cu alti copii si sa fie fericit.
     Este o tabara vesela de sport si cred ca este ceea ce cautam cu totii pentru copii.
      

Sunt spectatorul vietii mele

     Sunt spectatorul vietii mele,

     Eu am un rol primordial,

     Si-acolo sus cand cant pe scena,

     Sau spun doar simplu monolog, ce-ncepe cu eu vreau.

     Cand plang cu ploaia ce-nfioara,

     Sau strig la mine, de m-am asurzit,

     Cand spun acelasi dor, a mia oara

     Si mai si plang, am obosit....  

     In primul rand mereu eu stau si-n fata scenei

     Unde joc cu drag

     In comedie, tragedie, rolul ce il am.

     Cand ma uit atat de trist la usa

     Sa vad intrand speranta invitata,

     Spectacol ce se face cu casa-nchisa.

     Eu parca sunt mirata si surprinsa,

     Nu stiu nici eu, de ce-s solista

     Ca nu stiu bine, rolul ce il am.

     Sa nu ma-ncurc sau sa nu-mi cada

     Mai stiu eu ce,

     De parca asta sta cineva sa vada

     Numai ce eu spun 

     Si nu povestea ce se deapana acum.

     Si vin o floare si un gand ca dar

     Ca sunt actrita care a ramas

     Cu ochii vi si dorul ei de har

     Tot am jucat cu casa sufletului inchisa

     N-am mai iesit pe nici-o scena 

     Ca nu mai vreau sa fiu respinsa 

     Sa spun acelasi rol banal.

        

Teatrul de marionete

          Papusile acestea ce se tineau de sfori
          Atrageau copii cu jocul lor.
          Cand simti ca nu esti lasat, sa vorbesti, sa gandesti, sa iubesti
          Zborul, dorul, cautarea, fiorul
          Simti sforile ce te tin, chiar simti asta....
          Viata trece pe langa tine,
          Ai lasat-o sa se duca, fugara, naluca,
          Taie sforile si redevin-o tu, omul care simte
          Care ma uimeste in fiecare zi,
          Care lasa urme, fie ce-o fi.
          Si cand nu-ti mai simti sforile, nu uita
          Ca si a fi liber e greu, viata e dura 
          Dar atat de frumoasa, de unica
          Incat te copleseste ca o avalansa,
          Pe care ai vrea s-o admiri de departe,
          Pe care o citesti ca dintr-o carte.
          Patimirea si libertatea, piatra grea
          Curajul sa urci, libertatea sa ierti de o mie de ori
          Dar esti om, nu papusa, nu vei uita !
          Si infierbanti visarea cu-n dor,
          Pui pe o foaie ce ai gandit, lasi in urma vlastar
          O viata, un har, povata.
          Iti lasi descoperit o parte din sufletul tau
          Copilul din tine tulburat
          La o piesa de teatru, papusi....
        Marionete cu sfori ca acelea din trecut
        Jucand in viata, dandu-i fiori
        Copilului mare din tine. 

Oglinda sufletului

          Exista-n fiecare o oglinda vie,           
          Ce este magica, se stie
           Iti spune multe de-o intrebi
           Nu numai cum arati, ci cine si cum esti
           Nu crede in minciuni sau in povesti
           Oglinda aceasta chiar e vie,
           Cu-n rost perfect
            Fara defect de fabricatie....
            Trebuie sa sti s-o folosesti.
            E oglinda magica ce face,
            Sa fi tu insuti, de-o privesti.
            Ca-ti spune-n fata ca gresesti,
            Degeaba vrei s-o pacalesti,
            Poti sa ai ganduri, idei si vorbe multe,
            Poti sa vrei sa te-amagesti.
            Oglinda sufletului, ce o ai in tine
            Te vede-asa cum esti, 
             Ca e firesc sa crezi in tine,
             Oglinda aceasta nu te place cu o masca,
             Cu amagiri ce crezi ca nu le vede,
             Tu singur sti ca e-nauntrul tau,
              Poti sa o simti.
             Oglinda magica-i mereu cu tine,
             Fara defecte de fabricatie, vezi bine
             Nu stie sa te minta, poarta-te firesc.
             Ca omul, Om si omenesc !                                           

Fata care statea in banca ei

        Era o fata linistita,
        Cum e oricine sau ar trebui sa fie...
        Purta cu ganduri, sperante si idei
        Ghiozdanul ei de teme,
        Speranta lumii vie.
        Si-astepta sa-i creasca aripi,
        Cu visul ei ca orice fata,
        Cu suflet bun, cu inima curata.
        Si mai pastra un coltisor de taina
        Cu o fireasca neimplinire
        Sa fie ca un fluturas, cu aripi ca de rai
        O frumusete si o plasmuire.
        Avea atatea doruri aceasta fata
        Si-un suflet bun si inima curata,
        Nu stia ce-n lume pandeste,
        Ca raul sta la poarta,
        Ea si-atarna de vise, ca un pod,
        Un ideal spre soare,
        O cautare spre ninsoare.
        Ca anii de-au trecut la fel la fiecare,
        Ea intr-un colt a mai pastrat
        Ceva din altadata, un suflet bun,
        O inima curata
        Constiinta nepatata.      

Tacere

Daca as fi putut sa opresc timpul in loc,
Sa-l fac sa mai stea pentru mine
As fi facut-o cu un scop
Sa nu doara a mea ranita, tacere.
Cati ani au trecut ?... fara sa scriu nici un rand,
cati ani nu am spus, nici un gand
Cati ani am ramas eu cu mine, sperand, asteptand
Curentul prielnic, valul in vant
Ca o pasare ce a uitat ca poate zbura,
Cu visul, dorinta, visarea himere.
Ce viata nu poate plamadi, nici spera.....
Tacere, tacere ...
Tacere,
Nu te doream intratat, nu voiam slova cu zborul cazut
nici sa astept sa doresc atata sa cant
Dorul de dor, jocul, cuvant
Plecau spre inalt 
Ca un inger cazut,
Cu un vis prabusit la pamant.
N-am putut sa va scriu, sa va las
Eram si eu tot prea jos
Tot cautam in tacere, durere, avant.

PASAREA ALBASTRA

Pasarea maiastra fusese inchisa in colivie
Nimeni sa nu o mai vada
Sa nu o mai stie,
Sa nu o mai auda nimeni, niciodata
Cantand maiastra la o fereastra.
Si aripa-i cazuse si nu mai stralucea
Doar cu visul ei se alina..........
Traia intr-o margine de lume,
Izolata si nestiuta o femeie
Cu ganduri, visuri si o privire
A unor ochi ce pastrau o amintire,
A unei straluciri pierdute.
Nici sa gandeasca ca ceilalti oameni nu putea,
Repede, cat mai repede, tot timpul ea muncea
Nu putea sa lase asta, cealalta.....dar poate
Gandind la o minune,
S-ar fi facut o poarta, spre lumea cea intinsa,
Spre dorul ei visare, necuprinsa.
 Si-si amintea cum se deschisese,
Ca o floare dimineata in roua
I se intinsesera petalele,
Ca udate cand ploua
Si se ofilea de un dor
Si-si facea punti, uneori o carare
O slova si o cale...spre sufletul altor oameni ca ea.

Radacini

Copacul cel batran           

Copacul cel batran cazuse la pamant,                                             desen de Emil Sima
Cazuse secerat,                                                             
Dar tot falnic si neatarnat era
Si tot respectul impunea.
Din el n-o sa se faca lemn de foc!
La casa unui om va folosi
Sau la corabia cu panza in vant.
Asa gandea strabunul si bunul meu
Taind atat cat era ingaduit,
Atat cat nu facea pamantul pustiit..
Acum cand vad ca fara rost si fara chibzuinta
Se rupe, se distruge, se lasa fiinta, in nefiinta
Urma ca dupa o calamitate,
 Ma doare si ma sting intr-o dorinta
Sa vad padurea mea, de cand eram copil
Cum fremata si tot canta in vant,
Sa vad o caprioara din luminis iesind,
O ciuta cu pui si chiar un urs,
Sa caut poiana mea, ca dintr-un vis.
Sa mai alerg cu pletele in vant,
O Albastrica cu al ei dor purtand
Noian de vise, cantand....
Padure draga, pustiita ca si mine
Cu radacini adanci in amintire
Lasa sa creasca langa tine,
Pui de stejar, de fag si un bradut
Urme adanci si noi de nemurire.

Strainul de langa tine

Uneori cel de langa tine
E mai strain, mai departe,
Mai indiferent ca oricine.
Cand ii spui ceva ce te doare
Nu te-asculta . Il vezi ca dispare....
Si uneori un strain de departe,
Te asculta si sufera cu tine,
Iti sterge lacrima ce apare

Si-ti spune sa nu te dai batuta
Sa fi tare !
O roata se invarte tot timpul...............................................................................................................................
Acum esti cazut la pamant,
Te simti abatut si plapand
De nu uiti ca esti OM, bun si cuminte
Ca il ai pe Dumnezeu, far in viata si-n minte
Ca EL nu te lasa sa cazi, de esti cu EL
Si cand ti-e rau si cand ti-e bine.
Omule totul in viata, se-n intampla cu-n scop
Si exista rezolvare si liman pentru tot
Pentru sufletul ostenit alinare,
Pentru framantare si cercetare,
Pentru tot ce cauti raspuns.
Cand crezi ca aripa iti este franta,
totul pierdut
Apare o raza de speranta, un gand
O idee ce incolteste si rodeste
Si cineva acolo sus pe tine te iubeste
Cat despre acel ce nu a raspuns,
Ce nu a inteles si nu te-a iubit.
Acela ce trebuia sa fie alaturi la bine si la rau,
Strainul ce statea langa tine,
.... un strain, mai strain ca oricine si asa va ramane.                                                                                                                                    

Asa ar trebui sa fie

O mama adevarata sare in foc pentru copiii ei,
Ii creste cu dragoste.
Chiar daca ii e greu ea nu se plange,
Sta si noaptea sa le vegheze somnul.
Cu siguranta ca asa este !
Un tata ar trebui sa fie capul familiei sale,
Sa nu aiba alte, in minte in afara casei sale.
Asa este lasat de Dumnezeu,
Barbatul, de-i barbat trebuie sa fie mai puternic.
Asa este?Ar trebui sa fie!
Si nu un copil mare vrea o femeie ci un om cu caracter.
Miracolul ce inseamna viata este de nepretuit,
Juramantul facut,
 Mai presus de interesele materiale,
Familia ar trebui sa fie sfanta pentru oricine.
Ar trebui !
O femeie nu ar trebui sa distruga, stiind ca ea da nastere si cladeste,
Nu distruge.
Ar trebui si uneori nu este.
Omul ar trebui sa se gandeasca ca totul se poate intoarce impotriva lui
.Ar trebui ! Dar nu o face.
Uneori pentru momentul cand crede este imun, plateste o viata
Ar trebui sa respecte legile omenesti si cuvantul lui Dumnezeu,
Se crede mai presus de toti si de toate.
 Omul ar trebui sa stie ca nu poate face altui om ce lui nu i-ar place
Si legea bunului simt si educatia celor sapte ani de acasa nu trebuie uitate niciodata!
Asa ar trebui sa fie
Si eu mai sper,
Ca fiecare sa priveasca in sufletul sau
Sa inceapa cu propia persoana
Si lucrurile sa evolueze in bine.
Cum sa ceri altora ce tu nu faci?

Dragoste pierduta

Cand ti-am oferit dragostea mea
Arata ca un diamant neslefuit,
L-ai aruncat in colbul drumului.

Nu i-ai pretuit valoarea pana cand a fost prea tarziu.
Cand ti-am oferit prietenia mea, nu ai inteles-o
Nu ai apreciat ceea ce facea diferenta
Si era de nepretuit.
Acum iti amintesti si ti-e dor de ea !
Cand ti-am oferit inima mea,
Nu ai stiut sa o faci sa bata la unison cu a ta,
Acum te intrebi de ce ti-e frig,
De ce ea nu mai bate pentru tine.
Cand ti-am daruit viata mea,
Nu ai devenit mai responsabil
De parca nu iti intelegeai menirea si rolul in viata,
Nu stiai sa iubesti.
Eu sunt un om si ma doare,
Dar m-ai facut mai puternica
Si stiu ca sunt binecuvantata.
Cand nu mi-ai vazut frumusetea si nobletea sufleteasca
Nu te gandeai ca nu toti oamenii sunt orbi ca tine?
Cand pentru faptele bune pe care le-am facut pentru tine,
Mi-ai raspuns cum nu ar fi facut nimeni
Si ai uitat sa-mi spui un simplu multumesc, macar
Daca iti era greu sa faci ca mine.

Cine isi mai isi amintea de tine cand plangeai ?
 Acum nu vezi, nu intelegi si tie ti-e bine.
Si orice schimbare, nu schimba adevarata fata !
Acum cand e prea tarziu, dragul meu, prietenul meu
Ai invatat ceva de la viata ?

Nu-mi spune !

Nu-mi spune, ca nu sunt frumoasa
Cand vezi si tu ce frumosi sunt copiii mei.
Nu-mi spune ca vocea nu-i duioasa
Cand le-am cantat tot timpul puilor mei.
Nu-mi spune ca sunt cea proasta
Cand numai premiu au luat
Nu-mi spune ca vorbesc prea mult
Ca nu sti tu sa asculti.
Nu-mi spune ca nu inteleg
Cand eu orice taina s-o cunosc reusesc.
Nu-mi spune ca eu n-am trait
Cand am fost acolo zi si noapte
Unde a fost mai greu
Unde se lupta pentru dreptate.
Nu-mi spune ca nu sunt tare
Cand toate poverile mi le-ai pus pe spinare.
Nu-mi spune ca ochii mei, nu sunt frumosi
Cand au si acum asemenea culoare, de floare
Nu-mi spune ca.. nu m-ai iubit,
Cand spuneai ca n-ai avut o femeie ca mine
Nu spune ca eu ti-am gresit
Ca minti atunci cu nerusinare.
Nu-mi spune ca locul tau e aiurea
Cand noi te lasam sa-ti fie mai bine
Cand nu stiam sa vorbim ore-n sir ca alea straine
Nu-mi spune ca nu te-am ajutat,
Cand tu te plangeai numai mie.
Nu-mi spune ca nu te inteleg
Cand nu am de ce sa te mai inteleg
Si ai reusit sa distrugi totul, mereu.
..Si nu mai vrei sa intelegi
Ce e cinstit,corect
Ce e bun si e bine...
Sti ce poti sa-mi spui ?
Ca nu am fost norocoasa,
Cand te-am cunoscut..pe tine !

Paianjenul

                   Plătești îmi spunea. Ce vroia de la mine,
                   Ce să plătesc
                   pentru ce,
                   Pentru cine ?
                   Păianjen ce vrei să mă prinzi în a ta plasă !?
                   Păi asta fac. Esti o cina gustoasă,
                   Un fluturaș cu aripi de rai.
          
                                                                       In vremea asta o muscă râdea mult prea tare,
                                                                       Bâzâia, se dădea, tot râdea de splendoare
                                                                       N-o sa mai scapi de ești prinsă în plasă,
                                                                       Desi nu ești nici măcar frumoasă.


                      Păianjenul aștepta și avea ca să vină...mult așteptata lui cină.
                      Tot râzând musca cam beată, entuziasmată de priveliști
                      Uită de ce-n viată te-mpiedici,
                      Păianjenul nu cata la pradă, de musca ciudată avu parte.
                      Morala, e la îndemâna oricui
                      Eu aici nu v-o spun !                                                                                                                                                                             

ALBASTRICA

             Lumina albastra, maiastra,
             Ce chipul lumineaza, din ochi iscoditori de copil.
             Taina din slova de carte, emotia ei de ucenic,
             Vesnic aflat in cautare,
             Pe carari de cunoastere, pe drumuri uitate,
             A slovelor de carte.
             Cauta sa deschida porti spre alte lumi,
             Cu emotie si patima in gandire.
             Nopti nedormite si aripi maiestre,
             Ganduri si iscodiri,
             Printre oameni, amagiri.
             Copilul ce era flacara vie,
             Crestea si cauta, cauta...
              Sa porneasca in zbor, astepta !           

ALBASTRICA

        Albastrica ca o floare, cu visare si-ncantare,
        Si pe ploape praf de stele,
        Isi punea aripi sa zboare.
        Poate ploua azi cu soare,poate ninge cu petale,
        Ori o noapte de visare,
        Cautare, cautare...
        Printre lumi si taine, vise,
        Printre ganduri, porti deschise.
        Unde poposesti, mai fata ?
        Sa te stie lumea toata.
        Lasa taina slovelor, lasa lumea norilor !
        Si coboara pe pamant, tu cu pletele in vant.
        Calca pe pamant cu flori,
        Si canta in loc sa zbori,
        Printre ganduri, printre vise, porti deschise.





                                        

PUTEREA CUVANTULUI

                    Hraneste, cladeste si este o taina,

                    Da unui om, cunoastere si teama

                    Ne deschide lumi de vise,

                    Spre cunoastere, porti deschise.

                     A starnit razboaie si a alinat

                     A luminat ca o raza sau a distrus dintr-o dat.

                     Si l-am rostit atat de duios,

                     A fost rostul si esenta,

                     Ne-a spus ce inseamna credinta.

                     Dar mai intai de toate, a fost inceput

                     Cand pruncul a rostit, mama.

                      Cand a spus despre iubire, ca un tainic sarut.

                      A sfarsit cu demnitate, o moarte fara de moarte.

                      Copilul cand era cu o sfanta carte,

                      A deschis porti de suflet ferecate.

                     Cuvantul intruchipat in ceva sfant

                      Spus cu elavie, purtand

                      Esenta lucrului si-a firii  'Cuvant' !


Cuvantul spus s-a transformat in mirare
A izbit,a taiat mult prea tare
Pana la os s-a dus cu durere
Sau a intrat ca un cutit
    pana-n prasele.
A explodat in mii de parti
Si s-a raspandit ca o epidemie.
Dar sa si zboare a vrut,
  mai apoi
Sa schimbe dureri si nevoi
Sa ne duca ca nimeni,atat de departe
Rasarind doar acolo unde incoltea
Unde se deschide o sfanta carte.
Cuvantul e dor,e izvor si iubire,
E nemurire.       

Poezii de dragoste

                                                     Porumbita

Se prinsese-n lat incercand sa ia o graunta,
Durerea era imensa, mult prea mare,
Se gandea saraca doar la pui
Nu-i pasa cat o doare.
Sa ajunga cu graunte acasa
Nu-i pasa ca piciorul rupt
Sa plece nu o lasa.
Cu greu scapa din latul ce o stranse
Din ea, mai mult in suflet curgea sange,
De pui fusese despartita
Si incerca sa zboare si asa, cu aripa franta.
Sa se inalte nu reusise.
O forta ce din ea izvora
Se hotara ca nimic nu o durea
Era mama, va zbura !
Si va duce mancare,
Puilor mici, sa nu moara de foame.


                                            Dragostea


Partea insorita daruieste-o,
Partea umbrita ascunde-o undeva,
Unde piere indoiala
Si temerea toata din inima ta.
Dar pune sa rodeasca o samanta,
Din tainice intrupari.
Ca visul, ce cu aripi deschise
Poarta spre tainice zari.
Ce ne masoara cu divinitatea,
Nu inseamna ceva material, amagiri
Ci incepe atat de simplu, firesc
Cu un fir tesut din priviri.

 
                                   
                                          Prima iubire


Zambesc cand privesc inapoi,
Cu dor de a ma lamuri, pe mine, pe noi.
Si nu pot  intelege,de ce am fugit
Ca o caprioara speriata
Cand am simtit fiorul primei iubiri.
De ce mi-a fost atat de teama
De sufletul curat ce mi se daruise
De parca era un mare pacat.
Neintelegerile,cuvintele ramase nerostite,
Si nu pot sa spun nici in soapta
De ce n-am inteles,
Ce suflet curat ma iubise, eu am fugit
Ca o caprioara speriata.



 

Poezii pentru aduceri aminte

Domnul diriginte

     Niciodata nu-l voi uita pe omul,profesorul
     Ce mi-a fost in liceu,diriginte
     Ma stia ca eram o fetita cuminte,
     Silitoare,uneori complexata.
     Mi-a insemnat lucrarea cu doi!
     Ce prapastie s-a cascat, atunci, intre noi.
     Eu credeam ca nu o citise
     Era scrisa citet,chiar invatasem,muncisem
     Luasem in schimb,nota cea mare,
     Ma uitam la ea cu mirare.
     Cred ca era cel mai sever parinte
     Omul acesta, imi era diriginte...
     Asa sa-mi ramana in minte?
     Si l-am auzit recitand
     Din Marin Sorescu,ca un inger
    Cum traia rostirea slovelor mari
     Poezia aceea cu domnul Eminescu
     Dorul meu de poem si de har.
    Atunci omul ce-mi pusese un doi
    Maiestri un pod
    Peste haul acesta si teama de doi
    Am vazut ca era un om...
    Un om, ca mine, ca noi.

 Zburatorul


    Crescu cu aripi-naripate
    Satul sa spere ca va incerca
    De-ndata ce va fi prielnic ,
    Curentul ce il tot purta .
    Ganduri , naluciri de noapte
    Simtea doar tainice chemari ,
    Mirari ca el nu cunoaste
    Zborul spre infinite zari .
    Cu sufletul simtind dureri
    Un zburator printre idei ,
    Ce incerca din rasputeri
    Sa strige...am trecut !
    ................................
    E amintirea mea si e atat de vie
   Si-as vrea de mine s-o fi rupt ,
    Ca ea sa ramana
    Sa stea acolo...in trecut .

                  ZBOR FRANT


     Am terminat cu zborul !?
    Prea dureros m-a izbit de pamant ,
    Nu credeam ca asa e dorul
    Si aripile-am frant..asteptand .
    Nu m-am linistit nici acum
    Nu ma las de nimic, doborat .
    Ca am atatea de-nvatat, de cladit
    In lumea mea si a noastra ,
    Am de lasat niste urme
    Un lucru ca asta pentru mine-E sfant !
    Nu ma pierd printre jocuri ,
    Nu ma pierd in cuvant .
    Misiunea mea - e sa fac
    Nu sa stau , asteptand.

Poezii pentru prieteni

    SPERANTA


              Răsărise ca o floricică
              Intr-o bucată de beton
              Firavă și plapândă incoltise,
              Spera ca va ajunge pom.
              Si tot prinzând o rădăcină
              In acel teren arid
              Nu avea sanse sa devină,
              Ceva ce-n viata ar fi reusit.
              Viata e și asa prea dură
              Durea ca rană ce apare,
              Dintr-o durere mult prea mare.
              Si incerca sa urce ca un vis
              Pierdut pe aripi, interzis
              Vroia sa treaca de hotar
              Cu cantec, dor si cu alean.
               Purtand ca visul, aripi albe
              Si din dorinte, salbe
              Păsea pe-un drum cu porti inchise
              Incet, incet, spre alte vise
              Purtată-n prora-n vant
              Era o sumă de necunoscute,
              Un ocean de doruri si neinpliniri
              Uimiri ce-apoi se contopesc
               In impliniri.
              Părea măruntă și ascunsă
              Ca floarea mea ce răsărise,
              Intr-o bucată de beton.
              Crestea cu aripi necuprinse
              Se-nfiripa și tot crestea...
              Devenise POM .


                                                  PRIETENIA


             Se vede doar cand e greu incercată,
              Se simte cand binele nu e la poartă,
             Se bizue pe mult bun simt si dăruire ,
              Pe simplitatea cuvantului ,
              De la mine la tine .
              Este piatra mea de incercare ,
               Este ca durerea mea de inimă
              Cand pe tine ceva te doare .
              Cuvântul meu de-nbărbatare,
               Cand auzi ...prietene fii tare !
              Si e mai mult decat toate
               Dovada ca o inima bate .
              Si forta ce face să simti ca esti OM
               Sămanta ce da roade
                Cand sădesti din dragoste un pom
               Zborul gandurilor de-ncurajare !
               Prietene eu sunt aici...TU fi tare !

  

Poezii de suflet

Mama

           O vad pe drum si nu vreau s-o mai doara
           Povara ce pentru toti
           E grea povara .
           Ea duce totul ca pe o comoara .
           Pruncul ce vine, azi, maine-n lume
           Nepretuit si drag ii pune nume
           Iubirea , duiosia ei ei de mama
           Si Doamne ce frumoasa e !
           E MAMA ....


                          Femeia de la tara

           Avea mainile atat de crapate,
           Ducea mari poveri in spate
           Venea acasa aproape de noapte
           Nu stiu cum de putea sa mai zambeasca,
           Cand sapase pe camp, la porumb
           Ziua toata.
           Porumb, plin de buruiana,
           Acum palma-i era toata o rana,
           Era saraca ca un cal de povara.
           Era mama buna, iubitoare
           Cand intra in casa, era soare .
           Si pruncii semanau mult cu ea,
           Mult de tot !
           Ca  toate au rost .
           Dumnezeu facuse dreptate,
           Femeii cu atatea poveri
            Duse in spate.
           Ca saraca era milostiva,
           Din painea ei saraca, celor aflati in nevoi
           Ea putuse sa dea !
           Femeia mea, frumoasa, ce locuia la tara,
           Era calda la suflet si rara .
           Maicuta mea cu mainile crapate
           Cadea de oboseala tarziu...era noapte !