Era o fata linistita,
Cum e oricine sau ar trebui sa fie...
Purta cu ganduri, sperante si idei
Ghiozdanul ei de teme,
Speranta lumii vie.
Si-astepta sa-i creasca aripi,
Cu visul ei ca orice fata,
Cu suflet bun, cu inima curata.
Si mai pastra un coltisor de taina
Cu o fireasca neimplinire
Sa fie ca un fluturas, cu aripi ca de rai
O frumusete si o plasmuire.
Avea atatea doruri aceasta fata
Si-un suflet bun si inima curata,
Nu stia ce-n lume pandeste,
Ca raul sta la poarta,
Ea si-atarna de vise, ca un pod,
Un ideal spre soare,
O cautare spre ninsoare.
Ca anii de-au trecut la fel la fiecare,
Ea intr-un colt a mai pastrat
Ceva din altadata, un suflet bun,
O inima curata
Constiinta nepatata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu