Paianjenul

                   Plătești îmi spunea. Ce vroia de la mine,
                   Ce să plătesc
                   pentru ce,
                   Pentru cine ?
                   Păianjen ce vrei să mă prinzi în a ta plasă !?
                   Păi asta fac. Esti o cina gustoasă,
                   Un fluturaș cu aripi de rai.
          
                                                                       In vremea asta o muscă râdea mult prea tare,
                                                                       Bâzâia, se dădea, tot râdea de splendoare
                                                                       N-o sa mai scapi de ești prinsă în plasă,
                                                                       Desi nu ești nici măcar frumoasă.


                      Păianjenul aștepta și avea ca să vină...mult așteptata lui cină.
                      Tot râzând musca cam beată, entuziasmată de priveliști
                      Uită de ce-n viată te-mpiedici,
                      Păianjenul nu cata la pradă, de musca ciudată avu parte.
                      Morala, e la îndemâna oricui
                      Eu aici nu v-o spun !