SPERANTA
Răsărise ca o floricică
Intr-o bucată de beton
Firavă și plapândă incoltise,
Spera ca va ajunge pom.
Si tot prinzând o rădăcină
In acel teren arid
Nu avea sanse sa devină,
Ceva ce-n viata ar fi reusit.
Viata e și asa prea
dură
Durea ca rană ce apare,
Dintr-o durere
mult prea mare.
Si incerca sa urce ca un vis
Pierdut pe aripi, interzis
Vroia sa treaca de hotar
Cu cantec, dor si cu alean.
Purtand ca visul, aripi
albe
Si din dorinte, salbe
Păsea pe-un drum
cu porti inchise
Incet, incet, spre alte vise
Purtată-n prora-n vant
Era o sumă de necunoscute,
Un ocean de doruri si neinpliniri
Uimiri ce-apoi se
contopesc
In impliniri.
Părea măruntă și
ascunsă
Ca floarea mea ce răsărise,
Intr-o
bucată de beton.
Crestea cu aripi necuprinse
Se-nfiripa și tot crestea...
Devenise POM .
PRIETENIA
Se
vede doar cand e greu incercată,
Se simte cand binele nu e la
poartă,
Se bizue pe mult bun simt si dăruire ,
Pe simplitatea cuvantului ,
De la mine la tine .
Este piatra mea de incercare ,
Este ca durerea mea de
inimă
Cand pe tine ceva te doare .
Cuvântul
meu de-nbărbatare,
Cand auzi ...prietene fii tare !
Si e mai mult decat toate
Dovada ca o inima bate
.
Si forta ce face să simti ca esti OM
Sămanta ce da roade
Cand sădesti din dragoste un pom
Zborul gandurilor de-ncurajare !
Prietene eu sunt
aici...TU fi tare !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu