Poezii de suflet

Mama

           O vad pe drum si nu vreau s-o mai doara
           Povara ce pentru toti
           E grea povara .
           Ea duce totul ca pe o comoara .
           Pruncul ce vine, azi, maine-n lume
           Nepretuit si drag ii pune nume
           Iubirea , duiosia ei ei de mama
           Si Doamne ce frumoasa e !
           E MAMA ....


                          Femeia de la tara

           Avea mainile atat de crapate,
           Ducea mari poveri in spate
           Venea acasa aproape de noapte
           Nu stiu cum de putea sa mai zambeasca,
           Cand sapase pe camp, la porumb
           Ziua toata.
           Porumb, plin de buruiana,
           Acum palma-i era toata o rana,
           Era saraca ca un cal de povara.
           Era mama buna, iubitoare
           Cand intra in casa, era soare .
           Si pruncii semanau mult cu ea,
           Mult de tot !
           Ca  toate au rost .
           Dumnezeu facuse dreptate,
           Femeii cu atatea poveri
            Duse in spate.
           Ca saraca era milostiva,
           Din painea ei saraca, celor aflati in nevoi
           Ea putuse sa dea !
           Femeia mea, frumoasa, ce locuia la tara,
           Era calda la suflet si rara .
           Maicuta mea cu mainile crapate
           Cadea de oboseala tarziu...era noapte !