Drumul

Pe cararea aceea pasesti usor, ca adierea unei soapte
Pe drumul pietruit pasesti apasat.
Pe poteca unui ideal, temator
Pe aleea casei gandurilor, zbori cu speranta
Ca vei gasi usa deschisa.
Si vei zice “am sosit acasa !”
Dorule, dor.
Din toate alege tu si te va indruma o dorinta,
Ce apare cu o sfasiere de dor
Dar intai de toate pune un semn intr-o carte
Spune ca sti de ce ai plecat,
Ajungi la destinatie,
Mai incet sau mai greu, apasat.
Tot asa de pornit cum te-as vrea eu,
Ca atunci cand sperai ca infloreste un mar
Semn de belsug,
Si ai vazut ca se poate.
Cand cautai raspuns la-intrebari, in noapte
Si visai la casa si pomul cu rod
Cand alungai nelinistea
Ce facea rau, cat te doare….
Plecau ganduri multe, calatoare
Ce nu mai vroiau sa stea sa asculte
De nimic, ravasite de dor.
Pe drumul vietii de esti temator
Nu sti nici ce vrei, nici ce cauti
Vrei ca totul sa-ti fie usor
Nu poti astepta intr-una minuni
Fa tu primul pas si-apoi nu conteaza cum
Va urma pasul doi.
Fi curajos, si pornit
Asa cum am fost noi.

poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica.wordpress.com