Dragoste pierduta

Cand ti-am oferit dragostea mea
Arata ca un diamant neslefuit,
L-ai aruncat in colbul drumului.

Nu i-ai pretuit valoarea pana cand a fost prea tarziu.
Cand ti-am oferit prietenia mea, nu ai inteles-o
Nu ai apreciat ceea ce facea diferenta
Si era de nepretuit.
Acum iti amintesti si ti-e dor de ea !
Cand ti-am oferit inima mea,
Nu ai stiut sa o faci sa bata la unison cu a ta,
Acum te intrebi de ce ti-e frig,
De ce ea nu mai bate pentru tine.
Cand ti-am daruit viata mea,
Nu ai devenit mai responsabil
De parca nu iti intelegeai menirea si rolul in viata,
Nu stiai sa iubesti.
Eu sunt un om si ma doare,
Dar m-ai facut mai puternica
Si stiu ca sunt binecuvantata.
Cand nu mi-ai vazut frumusetea si nobletea sufleteasca
Nu te gandeai ca nu toti oamenii sunt orbi ca tine?
Cand pentru faptele bune pe care le-am facut pentru tine,
Mi-ai raspuns cum nu ar fi facut nimeni
Si ai uitat sa-mi spui un simplu multumesc, macar
Daca iti era greu sa faci ca mine.

Cine isi mai isi amintea de tine cand plangeai ?
 Acum nu vezi, nu intelegi si tie ti-e bine.
Si orice schimbare, nu schimba adevarata fata !
Acum cand e prea tarziu, dragul meu, prietenul meu
Ai invatat ceva de la viata ?