PUTEREA CUVANTULUI

                    Hraneste, cladeste si este o taina,

                    Da unui om, cunoastere si teama

                    Ne deschide lumi de vise,

                    Spre cunoastere, porti deschise.

                     A starnit razboaie si a alinat

                     A luminat ca o raza sau a distrus dintr-o dat.

                     Si l-am rostit atat de duios,

                     A fost rostul si esenta,

                     Ne-a spus ce inseamna credinta.

                     Dar mai intai de toate, a fost inceput

                     Cand pruncul a rostit, mama.

                      Cand a spus despre iubire, ca un tainic sarut.

                      A sfarsit cu demnitate, o moarte fara de moarte.

                      Copilul cand era cu o sfanta carte,

                      A deschis porti de suflet ferecate.

                     Cuvantul intruchipat in ceva sfant

                      Spus cu elavie, purtand

                      Esenta lucrului si-a firii  'Cuvant' !


Cuvantul spus s-a transformat in mirare
A izbit,a taiat mult prea tare
Pana la os s-a dus cu durere
Sau a intrat ca un cutit
    pana-n prasele.
A explodat in mii de parti
Si s-a raspandit ca o epidemie.
Dar sa si zboare a vrut,
  mai apoi
Sa schimbe dureri si nevoi
Sa ne duca ca nimeni,atat de departe
Rasarind doar acolo unde incoltea
Unde se deschide o sfanta carte.
Cuvantul e dor,e izvor si iubire,
E nemurire.