Radacini

Copacul cel batran           

Copacul cel batran cazuse la pamant,                                             desen de Emil Sima
Cazuse secerat,                                                             
Dar tot falnic si neatarnat era
Si tot respectul impunea.
Din el n-o sa se faca lemn de foc!
La casa unui om va folosi
Sau la corabia cu panza in vant.
Asa gandea strabunul si bunul meu
Taind atat cat era ingaduit,
Atat cat nu facea pamantul pustiit..
Acum cand vad ca fara rost si fara chibzuinta
Se rupe, se distruge, se lasa fiinta, in nefiinta
Urma ca dupa o calamitate,
 Ma doare si ma sting intr-o dorinta
Sa vad padurea mea, de cand eram copil
Cum fremata si tot canta in vant,
Sa vad o caprioara din luminis iesind,
O ciuta cu pui si chiar un urs,
Sa caut poiana mea, ca dintr-un vis.
Sa mai alerg cu pletele in vant,
O Albastrica cu al ei dor purtand
Noian de vise, cantand....
Padure draga, pustiita ca si mine
Cu radacini adanci in amintire
Lasa sa creasca langa tine,
Pui de stejar, de fag si un bradut
Urme adanci si noi de nemurire.