Niciodata nu-l voi uita pe omul,profesorul
Ce mi-a fost in liceu,diriginte
Ma stia ca eram o fetita cuminte,
Silitoare,uneori complexata.
Mi-a insemnat lucrarea cu doi!
Ce prapastie s-a cascat, atunci, intre noi.
Eu credeam ca nu o citise
Era scrisa citet,chiar invatasem,muncisem
Luasem in schimb,nota cea mare,
Ma uitam la ea cu mirare.
Cred ca era cel mai sever parinte
Omul acesta, imi era diriginte...
Asa sa-mi ramana in minte?
Si l-am auzit recitand
Din Marin Sorescu,ca un inger
Cum traia rostirea slovelor mari
Poezia aceea cu domnul Eminescu
Dorul meu de poem si de har.
Atunci omul ce-mi pusese un doi
Maiestri un pod
Peste haul acesta si teama de doi
Am vazut ca era un om...
Un om, ca mine, ca noi.
Zburatorul
Crescu cu aripi-naripate
Satul sa spere ca va incerca
De-ndata ce va fi prielnic ,
Curentul ce il tot purta .
Ganduri , naluciri de noapte
Simtea doar tainice chemari ,
Mirari ca el nu cunoaste
Zborul spre infinite zari .
Cu sufletul simtind dureri
Un zburator printre idei ,
Ce incerca din rasputeri
Sa strige...am trecut !
..............................
E amintirea mea si e atat de vie
Si-as vrea de mine s-o fi rupt ,
Ca ea sa ramana
Sa stea acolo...in trecut .
ZBOR FRANT
Am terminat cu zborul !?
Prea dureros m-a izbit de pamant ,
Nu credeam ca asa e dorul
Si aripile-am frant..asteptand .
Nu m-am linistit nici acum
Nu ma las de nimic, doborat .
Ca am atatea de-nvatat, de cladit
In lumea mea si a noastra ,
Am de lasat niste urme
Un lucru ca asta pentru mine-E sfant !
Nu ma pierd printre jocuri ,
Nu ma pierd in cuvant .
Misiunea mea - e sa fac
Nu sa stau , asteptand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu