marți, 28 mai 2013

Tabara

Copilul meu as vrea sa sti
Copilaria e timpul calatoriilor,
Prin lumi de vis si basm
Vacanta ce-o asteptam cu drag,
O tabara minunata, dorita si-asteptata.
Plimbari, prieteni si emotii
La focul de tabara cand povesteam,
Aflam atatea lucruri noi si neasteptate,
Nu ne pasa ca seara s-a transformat in noapte
Si-a pus pe cer covor de stele.
Istoriseam pe rand si se-ntampla ca si visam
Ca sunt aievea.                                                                                        
Copilaria cand eu alergam,
Si ma-ntreceam cu zborul,
Printre copaci eu colindam, calcand covorul de muschi,
Si-o raza jucausa cobora prin umbrisul din padure
M-antreceam cu oricine...
E povestea mea, a oricui, a ta copile
Sa sti ca poti sa fi chiar un erou
Ce poate afla ce stie si cat poate
Si acum e timpul sa incerci.
Eu stiu ca poti fi maine campion,
Nu-i greu sa faci asemeni unui pom,
Ce-acum a prins o radacina
Si cauta putere si lumina
Copilul meu in tabara de-altadata
Te-am tot purtat,
A ta e aproape si te-asteapta.


    Pentru ca am scris aceasta poezie, am gasit si o tabara minunata care sa ilustreze ceea ce as vrea sa faca copilul meu intr-o tabara. Este asezata intr-un cadru de vis si ofera conditii excelente de cazare, mancarea gustoasa si in afara de mesele principale, doua gustari zilnic.
     Copiii pot face sport in mod placut si recreativ. Volei, tenis, handbal, caiac si multe altele.
     Sportul este extrem de important in dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala a unui copil.
     Vreau sa ramana cu amintiri valoroase si de neuitat, sa se imprieteneasca cu alti copii si sa fie fericit.
     Este o tabara vesela de sport si cred ca este ceea ce cautam cu totii pentru copii.
      

vineri, 24 mai 2013

Sunt spectatorul vietii mele

     Sunt spectatorul vietii mele,
     Eu am un rol primordial,
     Si-acolo sus cand cant pe scena,
     Sau spun doar simplu monolog, ce-ncepe cu eu vreau.
     Cand plang cu ploaia ce-nfioara,
     Sau strig la mine, de m-am asurzit,
     Cand spun acelasi dor, a mia oara
     Si mai si plang, am obosit....  
     In primul rand mereu eu stau si-n fata scenei
     Unde joc cu drag
     In comedie, tragedie, rolul ce il am.
     Cand ma uit atat de trist la usa
     Sa vad intrand speranta invitata,
     Spectacol ce se face cu casa-nchisa.
     Eu parca sunt mirata si surprinsa,
     Nu stiu nici eu, de ce-s solista
     Ca nu stiu bine, rolul ce il am.
     Sa nu ma-ncurc sau sa nu-mi cada
     Mai stiu eu ce,
     De parca asta sta cineva sa vada
     Numai ce eu spun 
     Si nu povestea ce se deapana acum.
     Si vin o floare si un gand ca dar
     Ca sunt actrita care a ramas
     Cu ochii vi si dorul ei de har
     Tot am jucat cu casa sufletului inchisa
     N-am mai iesit pe nici-o scena 
     Ca nu mai vreau sa fiu respinsa 
     Sa spun acelasi rol banal.
        

luni, 20 mai 2013

Teatrul de marionete

          Papusile acestea ce se tineau de sfori
          Atrageau copii cu jocul lor.
          Cand simti ca nu esti lasat, sa vorbesti, sa gandesti, sa iubesti
          Zborul, dorul, cautarea, fiorul
          Simti sforile ce te tin, chiar simti asta....
          Viata trece pe langa tine,
          Ai lasat-o sa se duca, fugara, naluca,
          Taie sforile si redevin-o tu, omul care simte
          Care ma uimeste in fiecare zi,
          Care lasa urme, fie ce-o fi.
          Si cand nu-ti mai simti sforile, nu uita
          Ca si a fi liber e greu, viata e dura 
          Dar atat de frumoasa, de unica
          Incat te copleseste ca o avalansa,
          Pe care ai vrea s-o admiri de departe,
          Pe care o citesti ca dintr-o carte.
          Patimirea si libertatea, piatra grea
          Curajul sa urci, libertatea sa ierti de o mie de ori
          Dar esti om, nu papusa, nu vei uita !
          Si infierbanti visarea cu-n dor,
          Pui pe o foaie ce ai gandit, lasi in urma vlastar
          O viata, un har, povata.
          Iti lasi descoperit o parte din sufletul tau
          Copilul din tine tulburat
          La o piesa de teatru, papusi....
        Marionete cu sfori ca acelea din trecut
        Jucand in viata, dandu-i fiori
        Copilului mare din tine. 

sâmbătă, 18 mai 2013

Oglinda sufletului

          Exista-n fiecare o oglinda vie,           
          Ce este magica, se stie
           Iti spune multe de-o intrebi
           Nu numai cum arati, ci cine si cum esti
           Nu crede in minciuni sau in povesti
           Oglinda aceasta chiar e vie,
           Cu-n rost perfect
            Fara defect de fabricatie....
            Trebuie sa sti s-o folosesti.
            E oglinda magica ce face,
            Sa fi tu insuti, de-o privesti.
            Ca-ti spune-n fata ca gresesti,
            Degeaba vrei s-o pacalesti,
            Poti sa ai ganduri, idei si vorbe multe,
            Poti sa vrei sa te-amagesti.
            Oglinda sufletului, ce o ai in tine
            Te vede-asa cum esti, 
             Ca e firesc sa crezi in tine,
             Oglinda aceasta nu te place cu o masca,
             Cu amagiri ce crezi ca nu le vede,
             Tu singur sti ca e-nauntrul tau,
              Poti sa o simti.
             Oglinda magica-i mereu cu tine,
             Fara defecte de fabricatie, vezi bine
             Nu stie sa te minta, poarta-te firesc.
             Ca omul, Om si omenesc !                                           

miercuri, 15 mai 2013

Fata care statea in banca ei

        Era o fata linistita,
        Cum e oricine sau ar trebui sa fie...
        Purta cu ganduri, sperante si idei
        Ghiozdanul ei de teme,
        Speranta lumii vie.
        Si-astepta sa-i creasca aripi,
        Cu visul ei ca orice fata,
        Cu suflet bun, cu inima curata.
        Si mai pastra un coltisor de taina
        Cu o fireasca neimplinire
        Sa fie ca un fluturas, cu aripi ca de rai
        O frumusete si o plasmuire.
        Avea atatea doruri aceasta fata
        Si-un suflet bun si inima curata,
        Nu stia ce-n lume pandeste,
        Ca raul sta la poarta,
        Ea si-atarna de vise, ca un pod,
        Un ideal spre soare,
        O cautare spre ninsoare.
        Ca anii de-au trecut la fel la fiecare,
        Ea intr-un colt a mai pastrat
        Ceva din altadata, un suflet bun,
        O inima curata
        Constiinta nepatata.      

sâmbătă, 11 mai 2013

Tacere

Daca as fi putut sa opresc timpul in loc,
Sa-l fac sa mai stea pentru mine
As fi facut-o cu un scop
Sa nu doara a mea ranita, tacere.
Cati ani au trecut ?... fara sa scriu nici un rand,
cati ani nu am spus, nici un gand
Cati ani am ramas eu cu mine, sperand, asteptand
Curentul prielnic, valul in vant
Ca o pasare ce a uitat ca poate zbura,
Cu visul, dorinta, visarea himere.
Ce viata nu poate plamadi, nici spera.....
Tacere, tacere ...
Tacere,
Nu te doream intratat, nu voiam slova cu zborul cazut
nici sa astept sa doresc atata sa cant
Dorul de dor, jocul, cuvant
Plecau spre inalt 
Ca un inger cazut,
Cu un vis prabusit la pamant.
N-am putut sa va scriu, sa va las
Eram si eu tot prea jos
Tot cautam in tacere, durere, avant.

PASAREA ALBASTRA

Pasarea maiastra fusese inchisa in colivie
Nimeni sa nu o mai vada
Sa nu o mai stie,
Sa nu o mai auda nimeni, niciodata
Cantand maiastra la o fereastra.
Si aripa-i cazuse si nu mai stralucea
Doar cu visul ei se alina..........
Traia intr-o margine de lume,
Izolata si nestiuta o femeie
Cu ganduri, visuri si o privire
A unor ochi ce pastrau o amintire,
A unei straluciri pierdute.
Nici sa gandeasca ca ceilalti oameni nu putea,
Repede, cat mai repede, tot timpul ea muncea
Nu putea sa lase asta, cealalta.....dar poate
Gandind la o minune,
S-ar fi facut o poarta, spre lumea cea intinsa,
Spre dorul ei visare, necuprinsa.
 Si-si amintea cum se deschisese,
Ca o floare dimineata in roua
I se intinsesera petalele,
Ca udate cand ploua
Si se ofilea de un dor
Si-si facea punti, uneori o carare
O slova si o cale...spre sufletul altor oameni ca ea.

vineri, 10 mai 2013

Radacini

Copacul cel batran           
Copacul cel batran cazuse la pamant,                                             desen de Emil Sima
Cazuse secerat,                                                             
Dar tot falnic si neatarnat era
Si tot respectul impunea.
Din el n-o sa se faca lemn de foc!
La casa unui om va folosi
Sau la corabia cu panza in vant.
Asa gandea strabunul si bunul meu
Taind atat cat era ingaduit,
Atat cat nu facea pamantul pustiit..
Acum cand vad ca fara rost si fara chibzuinta
Se rupe, se distruge, se lasa fiinta, in nefiinta
Urma ca dupa o calamitate,
 Ma doare si ma sting intr-o dorinta
Sa vad padurea mea, de cand eram copil
Cum fremata si tot canta in vant,
Sa vad o caprioara din luminis iesind,
O ciuta cu pui si chiar un urs,
Sa caut poiana mea, ca dintr-un vis.
Sa mai alerg cu pletele in vant,
O Albastrica cu al ei dor purtand
Noian de vise, cantand....
Padure draga, pustiita ca si mine
Cu radacini adanci in amintire
Lasa sa creasca langa tine,
Pui de stejar, de fag si un bradut
Urme adanci si noi de nemurire.

joi, 9 mai 2013

Strainul de langa tine

Uneori cel de langa tine
E mai strain, mai departe,
Mai indiferent ca oricine.
Cand ii spui ceva ce te doare
Nu te-asculta . Il vezi ca dispare....
Si uneori un strain de departe,
Te asculta si sufera cu tine,
Iti sterge lacrima ce apare

Si-ti spune sa nu te dai batuta
Sa fi tare !
O roata se invarte tot timpul...............................................................................................................................
Acum esti cazut la pamant,
Te simti abatut si plapand
De nu uiti ca esti OM, bun si cuminte
Ca il ai pe Dumnezeu, far in viata si-n minte
Ca EL nu te lasa sa cazi, de esti cu EL
Si cand ti-e rau si cand ti-e bine.
Omule totul in viata, se-n intampla cu-n scop
Si exista rezolvare si liman pentru tot
Pentru sufletul ostenit alinare,
Pentru framantare si cercetare,
Pentru tot ce cauti raspuns.
Cand crezi ca aripa iti este franta,
totul pierdut
Apare o raza de speranta, un gand
O idee ce incolteste si rodeste
Si cineva acolo sus pe tine te iubeste
Cat despre acel ce nu a raspuns,
Ce nu a inteles si nu te-a iubit.
Acela ce trebuia sa fie alaturi la bine si la rau,
Strainul ce statea langa tine,
.... un strain, mai strain ca oricine si asa va ramane.                                                                                                                                    

miercuri, 8 mai 2013

Asa ar trebui sa fie

O mama adevarata sare in foc pentru copiii ei,
Ii creste cu dragoste.
Chiar daca ii e greu ea nu se plange,
Sta si noaptea sa le vegheze somnul.
Cu siguranta ca asa este !
Un tata ar trebui sa fie capul familiei sale,
Sa nu aiba alte, in minte in afara casei sale.
Asa este lasat de Dumnezeu,
Barbatul, de-i barbat trebuie sa fie mai puternic.
Asa este?Ar trebui sa fie!
Si nu un copil mare vrea o femeie ci un om cu caracter.
Miracolul ce inseamna viata este de nepretuit,
Juramantul facut,
 Mai presus de interesele materiale,
Familia ar trebui sa fie sfanta pentru oricine.
Ar trebui !
O femeie nu ar trebui sa distruga, stiind ca ea da nastere si cladeste,
Nu distruge.
Ar trebui si uneori nu este.
Omul ar trebui sa se gandeasca ca totul se poate intoarce impotriva lui
.Ar trebui ! Dar nu o face.
Uneori pentru momentul cand crede este imun, plateste o viata
Ar trebui sa respecte legile omenesti si cuvantul lui Dumnezeu,
Se crede mai presus de toti si de toate.
 Omul ar trebui sa stie ca nu poate face altui om ce lui nu i-ar place
Si legea bunului simt si educatia celor sapte ani de acasa nu trebuie uitate niciodata!
Asa ar trebui sa fie
Si eu mai sper,
Ca fiecare sa priveasca in sufletul sau
Sa inceapa cu propia persoana
Si lucrurile sa evolueze in bine.
Cum sa ceri altora ce tu nu faci?

Dragoste pierduta

Cand ti-am oferit dragostea mea
Arata ca un diamant neslefuit,
L-ai aruncat in colbul drumului.

Nu i-ai pretuit valoarea pana cand a fost prea tarziu.
Cand ti-am oferit prietenia mea, nu ai inteles-o
Nu ai apreciat ceea ce facea diferenta
Si era de nepretuit.
Acum iti amintesti si ti-e dor de ea !
Cand ti-am oferit inima mea,
Nu ai stiut sa o faci sa bata la unison cu a ta,
Acum te intrebi de ce ti-e frig,
De ce ea nu mai bate pentru tine.
Cand ti-am daruit viata mea,
Nu ai devenit mai responsabil
De parca nu iti intelegeai menirea si rolul in viata,
Nu stiai sa iubesti.
Eu sunt un om si ma doare,
Dar m-ai facut mai puternica
Si stiu ca sunt binecuvantata.
Cand nu mi-ai vazut frumusetea si nobletea sufleteasca
Nu te gandeai ca nu toti oamenii sunt orbi ca tine?
Cand pentru faptele bune pe care le-am facut pentru tine,
Mi-ai raspuns cum nu ar fi facut nimeni
Si ai uitat sa-mi spui un simplu multumesc, macar
Daca iti era greu sa faci ca mine.

Cine isi mai isi amintea de tine cand plangeai ?
 Acum nu vezi, nu intelegi si tie ti-e bine.
Si orice schimbare, nu schimba adevarata fata !
Acum cand e prea tarziu, dragul meu, prietenul meu
Ai invatat ceva de la viata ?

Nu-mi spune !

Nu-mi spune, ca nu sunt frumoasa
Cand vezi si tu ce frumosi sunt copiii mei.
Nu-mi spune ca vocea nu-i duioasa
Cand le-am cantat tot timpul puilor mei.
Nu-mi spune ca sunt cea proasta
Cand numai premiu au luat
Nu-mi spune ca vorbesc prea mult
Ca nu sti tu sa asculti.
Nu-mi spune ca nu inteleg
Cand eu orice taina s-o cunosc reusesc.
Nu-mi spune ca eu n-am trait
Cand am fost acolo zi si noapte
Unde a fost mai greu
Unde se lupta pentru dreptate.
Nu-mi spune ca nu sunt tare
Cand toate poverile mi le-ai pus pe spinare.
Nu-mi spune ca ochii mei, nu sunt frumosi
Cand au si acum asemenea culoare, de floare
Nu-mi spune ca.. nu m-ai iubit,
Cand spuneai ca n-ai avut o femeie ca mine
Nu spune ca eu ti-am gresit
Ca minti atunci cu nerusinare.
Nu-mi spune ca locul tau e aiurea
Cand noi te lasam sa-ti fie mai bine
Cand nu stiam sa vorbim ore-n sir ca alea straine
Nu-mi spune ca nu te-am ajutat,
Cand tu te plangeai numai mie.
Nu-mi spune ca nu te inteleg
Cand nu am de ce sa te mai inteleg
Si ai reusit sa distrugi totul, mereu.
..Si nu mai vrei sa intelegi
Ce e cinstit,corect
Ce e bun si e bine...
Sti ce poti sa-mi spui ?
Ca nu am fost norocoasa,
Cand te-am cunoscut..pe tine !

duminică, 5 mai 2013

Paianjenul

                   Plătești îmi spunea. Ce vroia de la mine,
                   Ce să plătesc
                   pentru ce,
                   Pentru cine ?
                   Păianjen ce vrei să mă prinzi în a ta plasă !?
                   Păi asta fac. Esti o cina gustoasă,
                   Un fluturaș cu aripi de rai.
          
                                                                       In vremea asta o muscă râdea mult prea tare,
                                                                       Bâzâia, se dădea, tot râdea de splendoare
                                                                       N-o sa mai scapi de ești prinsă în plasă,
                                                                       Desi nu ești nici măcar frumoasă.


                      Păianjenul aștepta și avea ca să vină...mult așteptata lui cină.
                      Tot râzând musca cam beată, entuziasmată de priveliști
                      Uită de ce-n viată te-mpiedici,
                      Păianjenul nu cata la pradă, de musca ciudată avu parte.
                      Morala, e la îndemâna oricui
                      Eu aici nu v-o spun !