Un zâmbet, o floare, o speranță
Albastră,
Cerul plin de stele căzătoare.
Să aduni petale căzute de floare
albastră neuitare,
Pentru că ai pierdut odată
Acum ai regasit, ai refăcut magia
cu amintirea unei priviri
a celui impietrit in așteptare,
Celui sfarșit de intristare.
Ce frumos este să-mi spui.....albastrico
dimineata arăti asa bine,
Cănd soarele ti-a lasat o rază in păr,
minunată ca tine.
Șoaptele si cuvintele tale
Doar mie îmi sunt dar.
Ce frumoase sunt diminețile
cand roua udă cărările
pașilor si așteptărilor
în care credeam.
Timpul nu va schimba drumul visurilor,
gândurilor,
Nici nu ne mai va fi teamă ca vom pierde
magia clipelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu