Toamna

Toamnă cu iluzii regăsite,
Cu pomii grei de roade ostenite
Cu plete lungi de struguri-mpodobite
Mai stai nu pleca !
Vine iarna, podoaba de nea,
Trec in ninsoare,
Cu durere la tâmpla ce doare,
Un ultim ocol, un cârd de cocori.
Tu vezi cum anii mei zboară
Si nori grei se asează,
Ostenite ganduri, ostenit calator.
Toamna mea mai lasă gândul liber
Nu pune culoare de gri si in păr !