să minți, sa distrugi, sa nimicești ?
Uitând cu cată trudă a fost clădit
tot ce ai invațat si cat ai construit.
Totul a fost cu efort, cu durere
Cu lacrimi amare, in tăcere !
Omule nu uita că in adâncul sufletului
Tu esti bun, nu construit din ură si fiere.
Nu intelegi ca alergi după himere,
Spui mereu că ai un scop și un țel,
Pui in față doar pumni de oțel,
Nimicesti idealuri și asteptări.
Ochii mamei plâng nu mai au asteptări,
copilul nu mai zâmbeste,
Arma lor e doar o floare,
Sufletele lor frumoase aduc alinare.
Omule, copilul sau mama ta te vrea acasă,
Citind cartea sfânta și intelegând sensul cuvantului
Viață !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu