Parcă toată povara lumii ăsteia e la noi,
  In fereastră bat doar vânturi si ploi,
  Ne năruiesc speranțe,
  Ne lasă pustiiți si goi.
  Pașii ne poartă oriunde dar nu suntem doi
  Calcăm doar pe urme vechi mai apoi.
  Mai departe de aparențe,
  Tipare si preconcepute idei.
 Le șterge marea uitării ..........Noi ?