Teatrul de marionete

      Păpuși cu chipurile pictate,
      Cu fețe triste sau mai afectate
      Stau intr-o cutie de lemn, stricate.
      Nu-s bune de nimic, sunt ca si moarte.


     Păpușarul le-a uitat de mult, in camera din spate,
    Cortina se ridică pentru ele doar in miez de noapte,
    Cand visul ce intrupează viața,
    Apare in casuta lor, le luminează fața.    
  
    Chip trist sau vesel de paiață !                                             


    Sforile ce le-au tinut si-au fost obișnuite........        

    Ele le arunca acum de parca sunt vrajite
    Si simt cum vraja le-nfioara
    Pulseaza-n trupul lor o inimioara.


  Papuși magice sau doar obisnuite,
   Isi cauta sforile priceput mesteșugite,
  Uitand ca pot dansa sau merge fara ele, fericite,
 Uitand de cei ce vor ca ele sa fie cuminti, papușele,
 Macar gandiți :noaptea e magica si e un sfetnic bun,
  liniste in miez de noapte,
   Cand simțiți cum aripi de cunoaștere prind viata
   Strabateți lumi si mergeți tot in fața.......
  Se spulbera misterul
  Si taine ce ard ca fierul
    in focul inroșit.
    
 Lasați jos sforile ce papușarul vi le-a ticluit !