Drumul

Pe cararea aceea pasesti usor, ca adierea unei soapte
Pe drumul pietruit pasesti apasat.
Pe poteca unui ideal, temator
Pe aleea casei gandurilor, zbori cu speranta
Ca vei gasi usa deschisa.
Si vei zice “am sosit acasa !”
Dorule, dor.
Din toate alege tu si te va indruma o dorinta,
Ce apare cu o sfasiere de dor
Dar intai de toate pune un semn intr-o carte
Spune ca sti de ce ai plecat,
Ajungi la destinatie,
Mai incet sau mai greu, apasat.
Tot asa de pornit cum te-as vrea eu,
Ca atunci cand sperai ca infloreste un mar
Semn de belsug,
Si ai vazut ca se poate.
Cand cautai raspuns la-intrebari, in noapte
Si visai la casa si pomul cu rod
Cand alungai nelinistea
Ce facea rau, cat te doare….
Plecau ganduri multe, calatoare
Ce nu mai vroiau sa stea sa asculte
De nimic, ravasite de dor.
Pe drumul vietii de esti temator
Nu sti nici ce vrei, nici ce cauti
Vrei ca totul sa-ti fie usor
Nu poti astepta intr-una minuni
Fa tu primul pas si-apoi nu conteaza cum
Va urma pasul doi.
Fi curajos, si pornit
Asa cum am fost noi.

poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica.wordpress.com

                            

Nisipuri miscatoare

De multe ori in viata, nu sti ce te asteapta
Si te avanti ca poti, ca sti sau vrei sa faci
Te crezi capabil, norocos si nu mai taci
Tot spui la unii, altii, povestea ta.
Pamantul asta e nesigur si-n miscare
Pasesti tu fara frica, pe nisipuri miscatoare…
Nu sti cand vine timpul sa te-afunzi in el
Daca ma-ntrebi pe mine ?
Nu e un mister, iti spun…
Usor te-afunzi cand nu ai langa tine
Pe cineva sa te ajute-atunci
Cand tie nu ti-e bine,
Cand ai pasit cu stangul mai in fata
Ca ai gresit putin, viata nu mai e viata
Un sir de lucruri bune, rele, aduni
Nu poti spera mereu
Ca tot apar minuni.
Ca doar esti om si ca se stie
Un sport devine raul.
Nu ti se-ntampla numai tie,
Pamantul pe care calci de-i miscator
Se face-asa ca esti un visator,
Ce ai sperat ca lumea e mai buna,
Ca va iesi soarele mereu dupa furtuna.
Sa vezi mai bine doar de-al tau din casa
Gura lumii, e dura…
Lasa, lasa…ca tot mai judeca !
Niciodata nu-i va fi destul.
Tot ce in viata speri, frumosul vis n-are hotar
Zambeste-i puiului de langa tine
Lumea, esecul, morile de vant
Tot ce dezbina, nu le tine aproape
Pe cuvant!
Nu le-asculta
Ca atunci transforma ziua, noaptea
Si iar pasesti nisipuri miscatoare
Ti-am spus-o iar ! Sunt sigura ca doare……doare !
                                   poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica.wordpress.com

Ganduri

             Ca purtate de vant sunt dorurile, gandurile mele,
             Ca purtate de vant trec in graba stolurile
             Amintirilor si zilelor mele
             Pribege si troienite de dor
             Umbrite de amagiri
             Cantate, fior si zbatere
             Cu zborul alaturi si trecator.
              Cautare si dorinta,
              Ca un imbold de necuprins in omeneasca fiinta
              Zbatere si framantare, izolare
              Cunoastere si dor
               Simbol de traire
              Cautare, ratacire, singuratate,
               Diferenta ca de la zi la noapte,
               Cand doresti ceva si nu sti ce,
              Cand te-agati de un dor
               Si acesta nu e.
               Cand ai ostenit si te doare
               Uimire, ratacire si splendoare.
               Cand un vis, devine dorinta
                Fiinta devine imaterial, necuprinsa
               Zborul prin lumi, plasmuire
               Gandire pura, gandire..
               Ca zburare de vant sunt dorurile, visele mele
               In zbor nemarginit spre stele
               Si cant cu cuvantul prieten,
                Dorul meu il seman
               Si astept vantul prielnic.               poezia apare si pe blogul meu prietenavoastraalbastrica pe wordpress                           

                                        desen de Emil Sima

Visul poate deveni realitate

         Frumoasa fata dansa si pe scena,
         Parea ca este o poveste,
         Punea suflet, patima si ca o zana
         Aparea cu aripi maestre.

         Pe ritmul si cu muzica ei dansau ei cu totii
         Si dintr-o data s-a asternut o liniste grava
         Amutise deodata ca asa vor sortii
         Cuminte sa stea si in banca ei sa sada.

        Era prima la scoala si in toate cele,
        De parca lumea cu asta ar fi avut treaba,
        Ce sa se aprinda lumini de stele ? Cunoastere...
        Incet, incet in banca ei fu pusa sa sada.

         Cu vocea ei facea sa se destepte constiinte,
         Pentru probleme gasea solutii,
         Cum nu se vroia sa se afle, sa se stie, prin definitie
         Fu pusa inapoi in banca ei, cuminte sa sada.

        Fata din poveste, e si acum in fiecare femeie
        Nu a fost cu voia cuiva cateodata,
        Se intampla sa cazi macar odata,
        Important e sa nu ramai acolo, in cadere.

        In suflet sti ca poti dansa, canta ca altadata
        Sau poti sa spui copiilor cate-o poveste
        Si nu conteaza ca esti prea scunda sau inalta
        Si nu ai avut sanse....Asta este !

        Dar se mai deschide cateodata o fereastra
        Sau usa larga o gasesti,
        Se intampla ceva minunat si reusesti
        Ca visul tau sa implinesti.

        Visul poate deveni realitate,
        Chiar daca ani si ani au trecut in tacere
        Te regasesti si prinzi putere,
        Prin lumi de vis si parca iar plutesti.

        Si iar o vad pe fata mea pe scena
        Cantand,dansand sau chiar facand minuni,
        Conteaza sa incerci deschizand
        Usa ce te tinea pe tine-n casa.
        Si de n-o faci deschide macar o fereastra
        Visul oricui poate deveni realitate,
        Pe scena vietii tu revino,
        Chiar daca este greu, nu te uita inapoi.
            

                

Poveste

   Cateodata se infiripa o poveste
  O vezi ca-ncepe, se intampla si chiar este
  Asa cum fac eu si spun mereu, a fost odata....
  Un neam imparatesc sau doar o simpla fata
   Povestea mea sau altui om ca mine,
  O spun mesaj, de la mine catre tine
  Si-as vrea ca pentru ora de poveste
  Sa redevii copil, sa crezi ca basmul asa este
  O lume minunata, iti zugravesc indata
  Copilul ce invata, poveste adevarata,
   Sa vezi padurea, zmeul si pe mos Ilie
   Ce imi era mester mare,
   Povesti, copilarie......
   Pe balaioara noastra, sau pe mititica
   Cu nume-asa frumos, de Ciresica,
   Povestile cand spun, sunt mama cea frumoasa
   Copiii mei o stiu, ca sunt aici acasa
   Si cant cu ei sau jocuri noi cand facem
   Copilaria asa este, poveste, ce incepe
   Cu a fost odata.
   Si-ai vrea sa fie fara de sfarsit,
   Poveste minunata !
                                                                               desen de Emil Sima   

Tabara

        Tabara mea draga

        Ce mult te-am asteptat,

        Atat de mult imi place

        Si fac totul cu drag.                                   Vreau sa prind aripi,

                                                                         Sa fiu un campion,

                                                                        Desi sunt mic acum,

                                                                         Un pui de om.
 

         Veseli suntem ca vom avea,

          Program de sport si recreere,

          Ne face sanatosi, ne da putere.

          Eu tenis vreau sa joc,

          Nu pot sta nici o clipa,

          La toate bun sa fiu

          Sa fac parte din echipa.

                                  Fi vesel, invata timpul sa petreci,

                                  Copilaria-i minunata.

                                  Tabara vesela

                                  De ce sa nu incerci...

                                  Aici o poveste si seri de basm te-asteapta.

                        Tabara draga, tabara minunata

                        Aici totul e placut, de neuitat.

                                                                                 Tabara draga, tabara draga

                                                                                 Ce mult te-am asteptat,

                                                                                 Suntem atat de veseli !

                                                                                 Aci e minunat.

                                Multe-am sa fac si cred ca pot

                                Sa joc tenis sau sa inot.

                                Intr-un caiac ma voi sui

                                Pe apa voi porni.

                Copilaria-i minunata

                Aici am intalnit, multa veselie, bucurii

                Sa pornim in aventura

                Pe bicicleta-n drumetii.

                Cand in seara instelata la foc vom povesti

                Copilaria-i minunata

                Cu noi in tabara cand vi.

                A noastra-i lumea toata

                Tabara ne-asteapta

                Alta ca ea n-am intalnit,

                As vrea sa fie fara de sfarsit. 

                       Tabara vesela de sport

          Tabara minunata, zile de voie buna ne asteapta

          Tabara draga, te asteptam cu drag sa vi

           Suntem acum atat de fericiti !

           Nu e asa copii ?

           Vom face sport, ne vom distra, nici o clipa nu vom sta.

           Sa stiti totul e pe bune, are un nume

           Tabara de sport si veselie. Se stie ?

           Cum nu se stie ce vom face aici?

           Vom fi mai buni, mai tari, ce mai, niste voinici.

       

           Uite la tenis ca sa joci de vrei, nu-i greu

            Cine mai vrea sa vina ? Am spus doar eu ?

           Cu toti vom juca, o clipa nu vom sta.

           Cu mare bucurie. Se stie !! Cum, nu se stie ?

            Nu e asa copii ?

            Sportul aduce bucurii, sanatate si arde calorii

            Ca se poate, ca facem totul cu un rost,

            Cum nu mai este nimeni somnoros ?

            Nici mofturos, nici lenes

            Sportul si multa bucurie. Se stie, 

            Asa e in tabara noastra !

            Se stie ? Cum nu se stie !!!?

            E mare veselie.

           

              Eu in caiac ma voi sui, pe apa voi porni

              Si-am sa inot si eu, mai mult ca un brotac

              Cu totii vom juca un meci, cu totii in drumetii vom colinda

              Natura ce frumoasa e, vom invata.

              Fotbal, volei, caiac…si chiar si calarie

              Of doamne ce ma fac ?

              Cine a zis ce ma fac ?! Si-i e frica de caiac

              Nimeni !  Asa e, se stie. E mare bucurie, veselie.

             

              

Tabara noastra minunata, noi toti mult te iubim

Aici vrem sa ramanem cu totii o dorim,

Sa nu mai treaca timpul, cum o stim

Tabara minunata, acasa nu plecam

Si de plecam acuma, noi tot mai revenim

Cu mare bucurie, in tabara noastra

De sport si veselie……Se stie ? Cine nu o stie ?

Nu e asa copii ?

Sportul, tabara aduc doar bucurii.

Pentru mine, pentru tine, pentru toti, pentru copii

Se stie ? Cum nu se stie ?

Tabara de sport facut cu drag si bucurie.

De ce ?

             Timpul se oprea in durerea omului cazut,
             Pamantul se razvratea in inclestarea clocotinda,
             Gandul pleca si uita sa-si intinda aripi, se prabusea la pamant,
             Singuratatea apasa dureroasa ca un cutit,
             Numai eu strigam, de ce, de ce, nu m-au mistuit si pe mine dorurile
             Ca m-au ars pana la piatra, neputintele
              De ce m-au lasat doar sa cant trist, insingurat si neavand pasarile
              Iuresului de cuvinte alaturi, prietene.
              De ce au zburat gurese, nu s-au asezat, cand le-am asternut ordonat
              De ce se involbureaza ca talazul inspumat
              Cand le-am spus clar cum sa-apara, cum sa stea asezat
              Ele tot sunt lava ce arde, vantul ce bate naprasnic
              Se ravratesc si lovesc pana doare, ca tristetea de moarte.
              De ce le-am lasat odata libere ? Trebuiau sa treaca, efemeride.
              Ale mele sunt ca si flacarile, dorul, gandurile
               Nu vor sa stea asezat, iar eu strig de ce, de ce, v-am lasat
               Acum pustiiti cararile lumii povestilor, cantecelor
               Nu lasati sa apara alb sau negru, e volbura
               Scriu si tot le spun sa stea asezat, ele sunt negura
               Peste suflet si minte, au zburat.
               De ce, de ce am strigat. De fapt nu s-a auzit nimic.
               Cuvintele in sufletul meu rasuna. In rest .............  bate vantul.
 
     desen de Emil Sima