Gândurile

Uneori gândurile noastre călătoresc haihui
Spre țări depărtate, spre tărâmul nimănui.
Fugare și sprințare se joacă pe drum,
Se transformă in norișori, se risipesc ca un fum
Gândurile noastre călătoare, doritoare
Pleacă și uită sa ajungă, rătăcesc,
Cântă si se joacă copilăresc, in păr cu razele de soare
Gândurile fugarele, amăgitoare
Se framântă, opresc, plutesc și gonesc
Cu vântul, cuvântul călător, spus cu dor,
Spre paradisul visurilor care aduc fericirea,
Spre lumea dincolo de nori.
Vino în lumea mea fermecată unde vei plutii
Cu vraja clipei magice ce te-a putat liber,
Eu nu te voi amăgii, vei ajunge
Spune gândul ce aduce cuvântul spre stea
Vino in lumea mea !
                     
                                 

Toamna

Toamnă cu iluzii regăsite,
Cu pomii grei de roade ostenite
Cu plete lungi de struguri-mpodobite
Mai stai nu pleca !
Vine iarna, podoaba de nea,
Trec in ninsoare,
Cu durere la tâmpla ce doare,
Un ultim ocol, un cârd de cocori.
Tu vezi cum anii mei zboară
Si nori grei se asează,
Ostenite ganduri, ostenit calator.
Toamna mea mai lasă gândul liber
Nu pune culoare de gri si in păr !

Un zâmbet, o amintire !

Ce frumos este sa dăruiești
Un zâmbet, o floare, o speranță
Albastră,
Cerul plin de stele căzătoare.
Să aduni petale căzute de floare
albastră neuitare, 
Pentru că ai pierdut odată
Acum ai regasit, ai refăcut magia
cu amintirea unei priviri
a celui impietrit in așteptare,
Celui sfarșit de intristare.
Ce frumos este să-mi spui.....albastrico
dimineata arăti asa bine,
Cănd soarele ti-a lasat o rază in păr,
 minunată ca tine.
Șoaptele si cuvintele tale
Doar mie îmi sunt dar.
Ce frumoase sunt diminețile
cand roua udă cărările
pașilor si așteptărilor
în care credeam. 
Timpul nu va schimba drumul visurilor,
gândurilor,
Nici nu ne mai va fi teamă ca vom pierde
magia clipelor.