E vina ta daca noptile mele sunt pribege de visare
gandurile mele devin călătoare
Nu pot sa găsească ostenite popas
Nu se linistesc si sunt troienite,
pulberi de stele cad obosite pe pleoapele mele.
Este vina ta ca linistea nu vine, se zbate,
nerăbdatoare in noapte,
dorul revine pribeag.
Este vina ta ca iubirea mea a prins aripi
Si libera a zburat,
A trecut ape si munti si te-a urmat
inima mea.
Mi-a reamintit ce frumoasa pot fi si aproape
m-am reinventat,
Mi-am recăpătat aripile, dorinta călătoare
de a visa.
Este vina mea ca te iubesc si am trimis dor calator,
Ni s-au intalnit privirile sub lumina stelelor,
ne-au călătorit gandurile,
Ne-am lipsit impietriti in asteptare
Până s-a inserat,
visul prindea aripi, de taine purtat.
Noi doi nu avem nici o vină,
Doar ne iubim !

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu