ca este inceput de taina, lege,
Cu-ardoare noi o vrem,
Suntem fire de nisip ca intr-un ocean,
univers de sperante.
Suntem unici, mirati ca existam
cu bine, cu sfiala.
Poarta ce-o deschidem spre necunoscut,
e apasatoare, doare,
ne bucura, ne face sa pornim
mereu un inceput.
Cum sa gasim asa minune !?
Cand nu gandim, atunci apare,
De o dorim prea mult, prea tare,
Ne pregatim, ne instruim,
Ne lasa ea mereu in asteptare.
Viata cu mirare, cu iubire si visare
Povestea mea, a ta, a ei, a noastra
Pamantul poarta.
A fost demult si o sa dainuie in lume
Cu ardoare,
Patima sensibila ca floare
Stie seminte sa arunce vant,
purtate de cuvant,
A vietii perpetua sadire
Menire sfanta si iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu