călătoresc printre stele,
înapoi se întorc
cu lumina din ele,
nedescoperite
într-un abis
de nedumeriri,
neistovite ploi,
tăcere ce apare între noi.
Ochii spun
dar nerostit a rămas cuvântul,
l-am auzit în suflet ecou,
aici sunt doar eu.
Nu pierde speranța
o regăsesc la mine în suflet mereu,
știu cât e dorul și visul de greu.
Cu vorba mea călătoare
îți trimit gândul meu
să-ți fie alături mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu