Visul ce așteaptă o cale de poveste
Când o opreau, nu se lăsa
Credea, visa și este .....
Se ridica mai mult, mai mult creștea
O lume de iluzii și himere
Ca lujerul de iederă crescut
Din visule ei neîntrerupt pornit spre stele,
Ce năzuia să prindă aripi,
Pe zborul ei de gând, neîntrerupt
Ceva în minte-i tot șoptea
Nu renunța mai fato !
Nu te gândi la rău, nu ezita....
Anii când trec că clipele călătoare,
Tot mai mult doare.
Când înăuntru e acel copil de altădată,
Ar vrea să zboare și nu poate
sufletul pur,
Ca un dar de aur și argint primit
Ce-arată ce minune se întâmplă cu o fată,
Suflet mereu copil
Mereu o căutare și lovit de soartă
Să lupte cu durerea spin.
Cu ce lume a durut și a rănit
Se ridica mereu din zloată
Tu nu înfrângi deznădejde
E inimă mea bărbată !
