Au bătut vânturi dure și sălbatice ploi,
Ne-am așezat în tărâmuri de visare,
Ne-am căutat tot mereu prin ninsoare.
Cândva eram curajosi, plini de speranță
Corabia vieții pornea cu vântul in față,
Nu ne speriau furtunile, piereau.
Soarele cald ne incalzea, purtam doruri, visam,
Fremătam ca frunze în copacul iubirii , fioruri
Ca izvorul purtam mare de idei, iubeam marea
Eu eram sfioasa și jucăușă în grâul cu maci,
Tu spuneai multe dar acum stai și taci,
Ne sprijineam, încurajam, porneam,
Ne făuream viață frumoasă, viitorul
Un drum, noi doi.
Nu ne lăsam la greu, eram curajoși
Frumoși la suflet și-nfățisare, acum totul doare,
Nu ne era frică de nimic se pare !
Prietene să fi bun și-acum, la jumătate de drum
Trecând peste prăpastii și peste tot
Căutăm, găsim rezolvare, răni se închid
Parcă era ieri, nostalgii ne cuprind,
Tragem linie, nu putem privi înapoi,
Speranța și gândul cel bun să fie intre noi,
Când umăr la umăr luptam pentru dreptate,
Când somnul nu venea și trimiteam gândul departe.
Prietene să nu-mi spui ca ești obosit,
Că plouă, afară e noapte și esti ostenit,
Aduți aminte că e o luptă și tu ești erou,
Că sunt mândră că exiști și te numești
Prietenul meu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu