În viața !

   
 Viața nu-i urcuș ușor, drumul nu are spor 
 Senine zile și furtuni înverșunate,
  Cei ce te vor jos se bucură când nu reușești,  
 Te bârfesc pe la spate,  
 Îți transformă zilele în noapte.  
 Știam că viață e așa, nu lapte și miere  
 Am plâns și am crezut că o să mor de durere  
 Dar m-am ridicat de acolo cu putere  
 Nu am stat a să-mi plâng de milă  
 Chiar dacă eram fără minte, o copilă.  
 Așa am fost și voi fi mereu, bucurându-mă de viață  
 Trăind cu toată forță, căutând și învățând   
 Am privit doar ce era în față, răul pierea ca un rău  
 Că am fost și sunt fata cu suflet frumos, norocoasă  
 Cu ochi visători, temători și vântul în față......  
 Eternă poveste a omului ce n-are somn   
 Pentru că mii de gânduri și idei răscolesc  
 Poposesc păsări călătoare ce nu se-așează  
 Istovesc ca neștiute dorințe, pârjolesc.  
 În viață învinge cel bun cu răbdare și perseverență  
 în viață totul poate fi frumos   
 Nu ai suflet de gheață !  

DREPTATEA

Dreptatea e ascunsă sub o piatră
Pe care o arunci și strigi "vinovată !"
Uitând că Domnul ne vede si ne-aude
Face dreptate și bine-n lume.

Când nu gândești, mânia te cuprinde
De strigi cuvinte dure, ce ajung la sânge,
Când cazi mai jos decât pământul poate ține
Te faci pe tine de râs și de rușine !

Mai omule ce ți-ai făcut un nume,
De fapte ce distrug și nu te scot in lume,
Când pui tu răul și prostia ce desparte,
Drept căpătâi și nu ști ce înseamnă dreptate,
Nu poti vedea de așchia din ochi, departe
Să ști ca se întorc la tine toate
Și răul o sa-ți stea mereu aproape !

Că eu îți spun ca sunt doar bună
Ca omul om ce face faptă creștină
Și din bucata lui de pâine
A dat și unui om și unui câine.

Acum tu ca fiarele-nfuriate te porti
Pui în lanțuri cuvântul Dreptate
Să  ști că minciuna e prima "calitate"ce piere
Întotdeauna birue lumina, se face
                                  Dreptate !

Prietene !

Ne-au troienit zăpezile pe noi,
Au bătut vânturi dure și sălbatice ploi,
Ne-am așezat în tărâmuri de visare,
Ne-am căutat tot mereu prin ninsoare.
Cândva eram curajosi, plini de speranță
Corabia vieții pornea cu vântul in față,
Nu ne speriau furtunile, piereau.
Soarele cald ne incalzea, purtam doruri, visam,
Fremătam ca frunze în copacul iubirii , fioruri 
Ca izvorul purtam mare de idei, iubeam marea
Eu eram sfioasa și jucăușă în grâul cu maci,  
Tu spuneai multe dar acum stai și taci,
Ne sprijineam, încurajam, porneam,  
Ne făuream viață frumoasă, viitorul
Un drum, noi doi.
Nu ne lăsam la greu, eram curajoși
Frumoși la suflet și-nfățisare, acum totul doare,
Nu ne era frică de nimic se pare !  
Prietene să fi bun și-acum, la jumătate de drum 
Trecând peste prăpastii și peste tot
Căutăm, găsim rezolvare, răni se închid
Parcă era ieri, nostalgii ne cuprind,
Tragem linie, nu putem privi înapoi,
Speranța și gândul cel bun să fie intre noi,
Când umăr la umăr luptam pentru dreptate,
Când somnul nu venea și trimiteam gândul departe.
Prietene să nu-mi spui ca ești obosit,         
Că plouă, afară e noapte și esti ostenit,
Aduți aminte că e o luptă și tu ești erou,
Că sunt mândră că exiști și te numești
                        Prietenul meu !   
                                                                    

                                                              fotografia resursecrestine.ro