din inima oamenilor
din șuierul pământului
din cântarea vântului
De unde vin cântecele ?
din ploi de soare
din stele căzătoare
din cuvântul iubire, șoptire
din murmurul ploii
din visare.
Toate ne înfioară și cântăm,
Uneori murmurăm,
Alteori nu se aud dar sunt bucurie,
Irup cu putere, de fericire,
Cântecele sunt în fiecare,
sunt frumusețea care nu se vede
sunt sentimente, iubire,
sunt vise, punți de încântare,
sunt doruri, idei purtătoare,
sunt simbol de trăire, frământare.
Când nu se aud sunt adunare
de sentimente și durere, căutare,
Când irup se revarsă că izvoare,
Poartă cu ele cuvinte de încurajare
sau vrajă ce pătrunde în oricine.
Poartă taine și doruri sub soare !
Cântecele mele sunt simple,
Sunt cuvintele ce nu le-am rostit,
Ce nu se aud, doar le-am gândit.
De unde vin cântecele ?
din adâncul sufletelor frumoase.
