Omul poate fi bun și milostiv,
Poate minții și însela fără motiv,
Omul poate fi rău și abuziv,
Poate îndrepta sau răspunde evaziv,
Uneori e foarte emotiv.
Omul este simplu sau complicat,
Visător sau prea realist, adevărat,
Bun și iubitor dar și șarpe sau trădător,
Omul cu mii de fețe, șovăitor.
Omul creeaza și făurește,
Tot el distruge vieți și năruiește,
Omul are credintă și un țel
Dar uneori foloseste răul, pumni de oțel.
Omul bun, credincios și cuminte
Deschide drumuri și desteaptă constiințe,
Omul rău distruge, sfarmă, lovește
Atrage dezastrul și neguri, necinstește.
Cum să fac eu sa iau partea lumină și pace,
Să las parte întunecată deoparte,
Să descopăr doar binele și toti să se-mpace,
Să fie în lume bine, dreptate.
pentru voi !
Pentru ca oricine se ingrijeste de trup, eu ma ingrijesc de suflet. Scriu din tot sufletul si daca cititi ceva si va place, sunteti bineveniti sa recititi poeziile mele. Nu stiu daca sunt valoroase, nu are prea mare importanta, am pus o particica din sufletul meu, din ce am simtit atunci.
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
miercuri, 5 noiembrie 2014
Cărțile nu se aruncă la gunoi !
Cărțile nu se aruncă la gunoi !
Ele sunt ca sufletul, ca viața din noi
Trăiesc în gânduri, în invățături și sunt altoi,
Povestesc despre vieți și eroi.
Cărtile sunt plămădiri de învățare,
Mistue ca doruri și sunt altare,
Sunt pragul meu și pornirea spre visare,
Ideea ce a început dintr-un rând citit.
Copile drag, cartea are suflet !
Pe mine, pe ea cand e distrusă ne doare.
Și la fel ca ideea ce-a sădit,
Aripile se intind spre lumi imaginare,
Ne invaluie, ne cuprind
Cu emotii de vesnic ucenic, invățare.
Cărtile nu se aruncă la gunoi !
Cuprind ideea de viață, năzuința ce e în noi
Să știm, sa gândim !
Ele sunt ca sufletul, ca viața din noi
Trăiesc în gânduri, în invățături și sunt altoi,
Povestesc despre vieți și eroi.
Cărtile sunt plămădiri de învățare,
Mistue ca doruri și sunt altare,
Sunt pragul meu și pornirea spre visare,
Ideea ce a început dintr-un rând citit.
Copile drag, cartea are suflet !
Pe mine, pe ea cand e distrusă ne doare.
Și la fel ca ideea ce-a sădit,
Aripile se intind spre lumi imaginare,
Ne invaluie, ne cuprind
Cu emotii de vesnic ucenic, invățare.
Cărtile nu se aruncă la gunoi !
Cuprind ideea de viață, năzuința ce e în noi
Să știm, sa gândim !
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

