Țara mea, frumoasa mea, toți te vor,
Te-admiră dar te fură ca și cum n-ai viitor,
De prin zări îndepartate vin unii, alții,
Cei de pe aici au uitat menirea unei nații.
Te rup fâșii, ca și pradă și ofrandă ei te vor,
Te uită, te inșală și te surpă parcă ar fi fără de neam
Ei te vor, nu mostenire la ai lor.
Copii tăi plecați, pribegie drum greu
Și cu ei rămas-a numai Dumnezeu,
Pe meleaguri unde vorba este alta !
Fapta doare, sufletul iți frange,
Tot mai mult apasă, sufletul îți smulge,
Inima te doare, rana e adancă pân-la sânge.
Viață, viață, fir de ață,
Cu durere, cu ardoare
cu putere,
Nu lăsa să piară, să se ducă
Suflet românesc !
